Nu mai crede în povești! Află aici adevărul despre cum e să...

Nu mai crede în povești! Află aici adevărul despre cum e să fii proaspătă mămică!

0 13061
luca main

Am un bebe de trei luni, primul copil, pe care ni l-am dorit și pe care l-am așteptat cu mare bucurie. Când am rămas însărcinată, nici nu se vedea bine burtica și eu mă gândeam deja la ce viață minunată voi avea când se va naște bebelușul. Mă imaginam fericită, zâmbitoare, drăgăstoasă, liniștită și calmă, relaxată, fredonând cântece și legănând cu drag puiul. Se pare că văzusem prea multe filme, pentru că realitatea este cu totul alta. Și m-a adus brusc cu picioarele pe pământ.

Să începem cu începutul. Bebe a venit pe lume, tu încă te resimți după naștere – cezariană în cazul meu – ai ajuns acasă cu dureri de abia te ții pe picioare – dar nu ai timp să le dai importanță, îți spui că vor trece – și te pregătești de prima noapte împreună cu copilul. Care se trezește din oră în oră plângând isteric de foame. De fiecare dată, te trezești panicată, te ridici brusc din pat și simți cum un cuțit îți sfârtecă abdomenul. Ai uitat de operație. Gemi și alergi spre bucătărie după biberon. Un biberon pregătit dinainte, care așteaptă cuminte în frigider. Îl iei și îl încălzești. Dar durează, iar copilul nu mai are răbdare. Urlă acum de se aude în tot blocul. Te întorci cât de repede poți și-l hrănești. Dar în cameră este semiîntuneric și tu, cu ochii cârpiți de somn, nu-i nimerești gura, ci urechile sau nasul. Bebe răcnește și mai tare, moment în care îți dai seama că este plin de lapte pe față. Iei bavețica, ștergi ușor, apoi nimerești, în sfârșit, gura. Ce se întâmplă? În maternitate parcă nu țipa în halul asta. Oare nu mi-au dat cumva alt copil? Sau poate că este bolnav… Dar îți spui că totul va fi bine pentru că bebe s-a calmat si doarme. Este 12 noaptea. Însă, după o oră jumătate plânge iar. Apoi, la ora trei dimineața începe din nou.  La ora patru, îți vine și ție să plângi. Iar la ora șase realitatea capătă brusc alt sens odată cu mirosul ciudat care vine din pamperșii bebelușului. Acum e acum! Pentru că trebuie să pui în aplicare ce ai învățat în spital, printre sedative și calmante. Schimbatul copilului nu este floare la ureche, mai ales dacă dă din picioare ca o jucărie pe baterii. Trebuie să recunosc, m-am descurcat onorabil cu pamperșii dar am dat-o în bară la îmbrăcat. Am avut zile în care dacă uram cu adevărat ceva pe lumea asta erau body-urile și capsele pe care nu reușeam să le potrivesc. Nu mai amintesc de faptul că la început ți-e frică să nu îi rupi copilului vreo mânuță sau vreun picioruș, nu știi cum să-l ții în brațe, ți se pare că e atât de fragil încât la cea mai mică mișcare s-ar putea răni.

bebeluca mancare
„BebeLuca, te rog, papă tot!”

Acum imaginează-ți același scenariu în fiecare noapte, timp de trei luni. Cu mici excepții. Nu mai știi ce este ăla somn și ești în stare să adormi oriunde, oricând și în orice poziție. Am adormit în timp ce-i dădeam să pape și mi-a scăpat biberonul pe jos. Am adormit pe budă și era să adorm în cadă, în timp ce făceam baie. Sunt momente când dorm și visez că sunt trează sau sunt trează, dar am impresia că dorm. Singurul lucru constant îl reprezintă urletele copilului. În rest, totul e relativ. Bebeluca plânge când vrea mâncare, plânge când îl doare burtica de la colici, plânge când se plictisește, când e balonat, când e sătul, iar eu insist să mai pape puțin, urlă când îi punem căciulița și salopeta groasă ca să ieșim afară, când mergem cu mașina și stăm la stop, când vrea în brațe sau vrea să fie legănat. Și mai are el alte câteva motive pe care nu le-am ghicit încă.

bebeluca loc de joaca
BebeLuca a descoperit că are mânuțe și stă cu ele în gură toată ziua.

Copilul meu este un plângăcios cu personalitate, probabil foarte răsfățat și alintat ca orice bebeluș la vârsta lui. Așa sunt toți copiii când sunt mici și crede-ma, ai face orice, dar absolut orice să nu-i mai auzi. Sunt acele momente când oboseala pur și simplu te doboară, când îți vine să-ți iei lumea în cap, să lași copilul în pătuț și să te ascunzi în baie sau undeva cât mai departe. Dar nu poți face asta. Nu la început, cel puțin. Pentru că încet, încet ajungi să devii imună la urlete. Dacă la început orice scâncet îți provoca panică, acum știi că plânsul este până la urmă ceva normal, firesc, copilul tău este sănătos, este sătul, este curat și uscat. Nu ai ce să-i faci. Încerci de fiecare dată să-l calmezi, dar de multe ori nu reușești. Și nu-ți rămâne decât să-l lași să urle până când se va opri singur. Asta nu înseamnă că ești un părinte rău. Și nu ești un părinte rău nici când te enervezi și-ți vine ție să urli cât te țin plămânii. Să-ți verși frustrarea. Pentru că în sufletul tău trăiești un iureș de sentimente: milă, neputință, teamă, frustrare, vinovăție.

bebeluca urs
Fiecare copil trebuie să aibă ursulețul lui

Însă, după o repriză de genul ăsta, care poate dura de la minute la ore, copilul tău tace brusc, se uită la tine și-ți oferă cel mai dulce zâmbet din lume. Acesta a fost momentul în care am izbucnit eu în plâns. Un plâns din ăla sănătos, cu hohote. Da. Am plâns, m-am descărcat, mi-am revenit și am luat-o de la capăt. Nu mai spun de toate fricile, atacurile de panică, angoasele și temerile care te cuprind când ai impresia că bebe e bolnav, se comportă ciudat, parcă nu respiră cum trebuie, este prea tăcut, prea agitat, parcă are febră, este constipat. Sentimente pe care le trăiești la intensitate maximă, de cele mai multe ori concomintent.

Dar să-l lăsam pe Bebeluca și să-ți povestesc cum te simți tu cu tine și cu corpul tău. La câteva zile după naștere burta ta este încă foarte proeminentă, parcă ai fi însărcinată în patru-șase luni. Asta, în timp ce vedetele de la televizor au o silueta perfectă chiar de a doua zi, de spui că nici nu au născut. Pe mine m-a frustrat mult Elena Gheorghe care a luat doar 10 kilograme în timpul sarcinii, iar la doar șapte zile după ce a adus-o pe lume pe BebeLinda era ca trasă prin inel. Încă și acum mai cred că fotografia aceea a fost trucată. Apoi, când ai în sfârșit curajul să-ți examinezi corpul în oglindă, suferi un al doilea șoc: celulită, vergeturi, vene sparte, piele lăsată. Eu am avut probleme cu vene sparte pe picioare. Apoi, în fiecare zi dai fuga la cântar să vezi dacă ai mai slăbit puțin. Îți examinezi disperată sânii, parcă simți un nodul mic și uite… parcă s-au lăsat. Și pielea de pe abdomen nu mai este atât de fermă. Și mușchii parcă nici nu mai există. Furtuna hormonală pe care o resimți după naștere te face irascibilă, vulnerabilă, cu nervii în pioneze, copilul urlă, tu nu dormi, nu mănânci, nu te hidratezi, ești o bombă cu ceas gata să explodeze în orice secundă. Și, evident, inevitabilul se produce, iar tu te descarci pe cine îți iese în cale. Te simți singură, te simți abandonată, neînțeleasă, copleșită, simți că nu mai poți și nu mai faci față. Dacă nu te ajută cineva, este foarte greu să te descurci singură cu un bebeluș urlător. Între timp, ziua, când micul terorist prinde câteva ore de somn, trebuie să speli rufe, să pregătești biberoane, să faci curățenie în casă – eu am spălat geamurile la un moment dat, cuptorul și frigiderul. Mâncare mi-e destul de ușor să fac pentru că folosesc un robot de bucătărie pe care l-am găsit aici și care mă ajută să economisesc timp.

bebeluca brad
Primul Crăciun alături de BebeLuca

Nu mă plâng, sunt doar realistă și îți spun cam ce te așteaptă cu adevărat după ce vine bebe acasă. Nu vei trăi acea fericire sublimă pe care o trăiesc personajele din filme, cu copii care ori dorm mereu, ori zâmbesc mereu. Doar dacă ai pe cineva care să te ajute, care să stea cu copilul pe timp de noapte, în timp ce tu te odihnești, care să-ți facă curat, să-ți spele, să-ți gătească și să facă și cumpărăturile. Dacă nu, află că te vor aștepta ore de nesomn, ore de schimbat scutece, de pregătit biberoane, ore de neliniște și de oboseală. Vei acumula o mare frustrare din cauza faptului că ești izolată în casă, că nu mai socializezi, ți-e dor de jobul tău, de ieșirile cu prietenii, de plecările ad-hoc la munte sau la mare, de concediile prelungite pe plajă în Vama Veche, ți-e dor să vezi un film la cinema, să citești o carte bună (acum citesc doar cărți ale dr. Spock), ți-e dor să savurezi o bere și încă una și parcă ai lua-o și pe a treia pentru că nu ai nici un motiv să te grăbești spre casă. Și-ți aduci aminte cât de mișto era să mergi la serviciu zi de zi, să te preocupe machiajul pe care îl vei purta azi, parfumul cu care te vei da, ce rochie chic vei purta. Îți aduci aminte cum nu știai dacă să încalți pantofii cu toc sau să te arunci în teniși.  Toate aceste bucurii, satisfacții și mici plăceri de care nu erai pe deplin conștientă au dispărut brusc. Viața ta întreagă s-a schimbat. Nu mai ai de ce să te machiezi pentru că stai în casă sau te plimbi cu căruțul prin jurul blocului. Te încalți comod, te îmbraci cât mai comod, iar terasa este înlocuită acum de banca din parcul în care te plimbi cu bebe. Iar berea rece la halbă este înlocuită cu cafeaua neagră și amară preparată la ibric care să te ajute peste zi, când pici de somn.

Demult, nici nu mai țin minte când, îmi beam cafeaua de plăcere. Acum, o beau de nevoie. Și, recent, mi-am dat seama că nu mai mai ajută. Va trebui s-o înlocuiesc cu una mai tare, preparată la espressor. Deci, va trebui să-mi cumpăr un astfel de aparat. Sau poate o cafetieră. Mă mai gândesc. Până una, alta, am găsit un site de unde aș putea cumpăra ceva de calitate.

Un singur lucru mai vreau să adaug: fiecare copil este unic, poți avea un bebe liniștit sau unul agitat, poți avea parte de nopți în care să dormi câte patru, cinci sau chiar șase ore sau doar două, trei. Ceea ce am trăit și trăiesc eu nu este o regulă general valabilă. Însă, este posibil să ți se întâmple și ție. Iar dacă se va întâmpla, atunci când îți va fi cel mai greu, când te vei simți copleșită și nu mai știi dacă ce faci e bine sau rău, când nu mai știi dacă azi e marți sau miercuri, data din calendar sau cât e ceasul, gândește-te la un singur lucru: că acel suflet mic te-a ales pe tine să-i fii mamă. Pentru că undeva, acolo, în Univers, a existat o sclipire care a decis că vrea să prindă viață în pântecul tău. Pentru că a avut încredere că-i vei oferi toată grija și toată iubirea de care ești capabilă. Și e suficient ca să fii cea mai fericită femeie din lume.

COMENTARII

Lasă un răspuns