chicco.ro

Monthly Archives: April 2019

0 843
luca main

Înainte de a avea copil, credeam cu tărie că, odată ce devii părinte, viața ta nu-ți mai aparține. Că tot ce ai trăit se sfârșește. Că tot ce ai simțit moare. Că tot ce ai crezut a fost doar o iluzie. Că te transformi, că totul în jurul tău se transformă, că devii o altă persoană, că-ți pierzi libertatea și identitatea. Nu mai ești tu, ești mamă și atât. În anumite privințe am avut dreptate, în altele nu…Cert este că acest nou rol nu mi-a venit mereu ca o mănușă. Uite cum mi s-a schimbat viața după ce l-am născut pe Luca!

Odată cu nașterea copilului, am pierdut niște lucruri pe care nu le voi mai avea niciodată, dar am câștigat altele pe care nici nu le credeam posibile.Viața mea s-a schimbat radical, eu m-am schimbat foarte mult…Și, câteodată, tare mi-e dor de mine cea de demult…

eu cu luca

1. Sunt mereu obosită

Eu nici acum, după un an jumate, nu mi-am revenit cu somnul. Sunt în continuare atât de obosită, încât aș dormi aproape oricând și aproape oriunde…Privarea de somn a fost pentru mine una dintre cele mai crunte experiențe pe care le-am trăit vreodată. Am resimțit-o ca pe o adevărată tortură. Cu vreo două luni înainte de a-l naște pe Luca am suferit de insomnii și reușeam să dorm doar câteva ore pe noapte, mai mult spre dimineață. După ce s-a născut băiatul, până la patru luni l-am hrănit la cerere, adică și de cinci ori pe noapte. Mă trezeam câteodată și din oră în oră. Apoi, am rărit biberoanele până când am ajuns la două: cel de la ora 01.00 și cel de la ora 04.00. Începusem să mă trezesc din trei în trei ore și mi mi se părea cel mai mare lux.. Dar cu oboseala nu te pui. Se pare că cele trei ore nu îmi erau de ajuns. Iar când mi-am dat seama că mai am puțin și cad din picioare, am spus stop și am mai renunțat la un biberon. Dar tot nu am reușit să mă odihnesc pentru că Luca, din acel moment, a început să se trezească noapte de noapte urlând. Și acum are episoade când plânge și nu dorm mai mult de două ore legat. Dar, recunosc, avem parte și de nopți liniștite. Una peste alta…când mă uit în oglindă, în loc să văd un chip vesel și luminos, văd cearcăne, un ten palid, o față trasă și-o privire ștearsă. Mă sperii de mine și de halul în care oboseala și-a pus amprenta pe chipul meu. Oare o să-mi mai revin vreodată?

2. Am alte priorități

Înainte de a-l naște pe Luca, prioritatea numărul unu era jobul. Totul se învârtea în jurul acelui job care nici măcar nu-mi aducea cine știe ce satisfacții. Era, mai degrabă, o rutină în care mă complăceam și din care nu aș mai fi ieșit dacă nu ar fi trebuit să intru în concediu pentru creșterea copilului. Eram genul ala de om care și-ar fi dat și sufletul pentru ca totul să fie bine, șefii să fie mulțumiți, iar eu împăcată că am dus la bun sfârșit ce mi s-a cerut în ziua respectivă. Culmea, ajunsesem la un moment dat să visez noaptea titluri, șapouri și subiecte pentru articole noi. De când a apărut Luca în viața mea, jobul nu mai contează atât de mult..Ce contează, în schimb, este timpul petrecut alături de copilul meu. Am alte priorități, văd lucrurile puțin diferit, nu mai sunt atât de dispusă să fac compromisuri. Aș fi în stare chiar să renunț la jobul actual și să îmi caut altceva mai aproape de casă sau cu un program mai flexibil. Lucru pe care înainte nici nu-l concepeam…

luca 13. Nu mai am timp pentru mine

Și când spun asta mă refer la faptul că nu mai am timp să ies la terase cu prietenii, să bat noaptea cluburile și ziua parcurile, să mă plimb, să ies la shopping și să mă uite Dumnezeu cu orele prin magazine…Nu mai am timp să merg la film sau teatru, să merg săptămână de săptămână la salon, să dau o fugă până la mare sau până la munte așa…doar pentru că mă plictisesc și nu am ce face în oraș. Am realizat repede că viața mea nu va mai fi nicodată la fel și că va trebui să fac față cumva frustrărilor. Să știi că este greu să renunți brusc la stilul de viață pe care l-ai avut înainte, indiferent cum ai trăit. Așa că am încercat să mai atenuez din impactul negativ. Cum? Mi-am găsit câteva preocupări care să mă relaxeze în timpul acela scurt pe care îl aveam la dispoziție. Când Luca doarme, mă uit la un film, la un serial, citesc câteva pagini dintr-o carte…fac ceva bun de mâncare…Seara, în timp ce băiatul stă cu tatăl lui, eu mă bucur de o baie relaxantă…iar după ce adoarme mă delectez cu o bere rece, un pahar cu vin sau o bucată crocantă de ciocolată. Sunt bucurii mărunte care fac însă diferența.

luca 34. Adio vacanțe liniștite!

Anul trecut am avut parte de prima vacanță în trei și, din păcate, nu a fost așa cum mi-am imaginat..noi singuri, cu bebelușul nostru care este numai un zâmbet…pe o plajă pustie și fericiți până la cer și-napoi. Nu. Am avut parte de urlete, de stres, de un program draconic de masă și somn, de nopți agitate și zile și mai și…Luca încă se trezea de două ori pe noapte să mănânce, iar dimineața, la ora 07.00 cel târziu, eram cu toții în picioare ca să mai prindem puțin timp de stat la plajă. La ora 10 eram deja în drum spre casă. Ce relaxare…ce odihnă..când ajungeam acasă mă mutam direct în bucătărie să-i pregătesc prânzul, apoi îl hrăneam, îl culcam …încă îl legănam pe picioare ca să adoarmă…apoi la patru după-amiază, repede din nou pe plajă…la șase, șapte iar acasă, unde începea din nou nebunia..băiță..mâncare…joacă..somn… Numai vacanță nu s-a numit…Concediile noastre, înainte de Luca, erau în Vamă, nopțile noastre..prin cluburi sau pe la terase până-n zori..zilele le petreceam undeva la umbră devorând cărți, ziare, reviste, tot ce ne pica în mână…Fără stres, fără agitație, lumea întreagă era a noastră. Acum lumea noastră este lumea lui. A copilului…Atunci, dacă aveam chef, ne urcam în mașină doar cu hainele de pe noi și dădeam o fugă la munte, la mare, la Sighișoara. Sau cine știe pe unde mai ajungeam…totul ne era la discreție, dar cel mai mult ne era la discreție timpul…să faci ce vrei, când vrei, cu cine vrei…

5. Izolată, fără prieteni și viață socială

Aproape un an și ceva nu am știut decât să fac de mâncare pentru noi și pentru Luca, să spăl, să fac curat în casă, cumpărături, să scot copilul afară, să-i fac băiță, să-l hrănesc, să-l adorm, să am grijă ca totul să fie bine pus la punct pentru a doua zi. Încet, încet m-am izolat, am pierdut legătura cu prietenii, cu unii colegi de la birou nu am mai vorbit deloc, cu alții nu am mai păstrat legătura…ceea ce mi se pare foarte grav având în vedere că eram destul de apropiați.Viața mea socială era pe linie moartă, eu singură cuc, cu griji, stresată, obosită și fără vreo perspectivă. Ok. Am un copil care îmi ocupă tot timpul și-mi umple toată viața. Și ce mă fac acum? Eu..cu mine…unde mai sunt eu în ecuația asta? Nu am putut suporta gândul ăsta..așa că am luat taurul de coarne și m-am mobilizat. Trebuia să fac ceva și pentru mine dacă nu voiam să o iau razna de tot. Am reînceput să merg la salon, să fac shopping chiar dacă nu am deocamdată unde să port rochiile pe care mi le-am cumpărat, pantofii și bluzele, m-am vopsit, m-am tuns, am avut grijă să am mereu o manichiură perfectă, mi-am făcut abonament la sală, am mers de câteva ori și la piscină…încet, încet parcă îmi reiau viața din punctul acela mort în care am lăsat-o acum un an și jumătate.

6. Țin mai mult la sănătatea mea

Aș putea spune fără să exagerez foarte mult că am ajuns chiar ipohondră…Mi-e frică să nu mă îmbolnăvesc și să nu mai pot avea grijă de Luca. Și duc gândul și mai departe..Mi-e frică ca nu cumva să se întâmple ceva rău cu mine și să nu-mi văd copilul crescând..mda. Revenind…spuneam că mi-e frică să nu mă îmbolnăvesc și mă gândesc cu groază cum ar fi dacă într-o zi, din cauza durerilor de spate care m-au cam tot deranjat în ultima vreme, nu voi mai putea să mă ridic din pat. Am zis că o să-mi fac timp să merg la un control. Am găsit aici un cabinet unde îmi voi face o programare. Chiar sper să mă țin de cuvânt pentru că am tendința de a nu mă mai îngrijora după ce durerea trece. Iar acum mi-a dat o pauză poate și datorită faptului că am început să fac ceva mișcare. Cabinetul chiar mi se pare foarte ok și serios, iar serviciile oferite acoperă o gamă destul de largă de afecțiuni. Dacă te interesează, mai multe informații găsești pe siteul lor.

luca 27. Îmi retrăiesc copilăria

Da, cred că cu asta ar fi trebuit să încep…zi de zi îmi retrăiesc prin băiatul meu copilăria. Îmi amintesc, uneori, niște momente pe care le credeam uitate pentru totdeauna și mi se face un dor de-mi vine să jelesc și să nu mă mai opresc. Primele mele amintiri le am cu ea. „Dă piciorușul la mamaia!”. Așa mă alinta. Iar eu întindeam piciorul gol și murdar de praf și ea mi-l săruta degețel cu degețel. Așa fac și eu cu Luca. Sunt absolut și iremediabil îndrăgostită de piciorușele și tălpicile lui. Le-aș ronțăi în continuu dacă aș putea…Tare mi-e dor de mamaia și tataia…de ei, cei de atunci, de demult…Nu vreau să vorbesc prea mult despre bunicii mei – pentru că aș plânge și nu vreau s-o fac acum…poate altă dată. Oricum, mi-i amintesc des pe amândoi..sunt momente când mă fulgeră amintiri dintre cele mai vechi și mai banale…Ei mi-au oferit cele mai frumoase amintiri din copilărie. Un singur lucru îmi doresc acum: să nu fac aceleași greșeli pe care le-au făcut părinții mei cu mine. Să am cu Luca o relație de prietenie, să-l fac să simtă cât de mult îl iubesc, cât de mult contează, cât de mândră sunt de el, cât de fericită sunt că m-a ales să-i fiu mamă. Și aș vrea să nu-l dezamăgesc niciodată. Uite…îl privesc chiar în momentul acesta cum escaladează canapeaua, cum se cocoață până sus și călărește spătarul de parcă ar călări un cal. Exact așa făceam și eu pe fotoliile alor mei, din sufragerie. Diferența e că eu eram mult mai mare. Dar acea bucurie nestăvilită, acea sclipire din priviri, acea fericire în stare pură…le cunosc atât de bine pe toate…În fiecare zi sunt un copil. Un copil mare care are un copil mic..

S-ar putea ca citind acest articol să ți se pară trist ce am scris și ce ți-am povestit. Nu știu dacă este sau nu. Știu că, uneori, mi-e foarte greu să fiu mamă, dar cumva, indiferent cum, într-un fel sau altul, reușesc să le duc pe toate la bun sfârșit. Și sunt fericită că totul este bine. Luca e sănătos, vesel, râde, se joacă. Este cel mai frumos lucru pe care viața putea să mi-l ofere. Și nu am nici un regret. Iar dacă ar fi s-o iau de la capt, cu orice risc, dar absolut orice risc, aș face-o din nou și din nou și din nou și aș da viață cele mai frumoase făpturi din lume…copilul meu. Copilul meu perfect!

0 516

Mereu mi-am dorit să fac sport, să fac mișcare, să am grijă într-un mod cât mai sănătos de corpul meu. M-am gândit, la un moment dat, să mă duc la sală, dar niciodată într-un mod serios. Anii au trecut, timpul s-a scurs, viața mi-a luat-o de multe ori înainte, dar nu am renunțat la idee. Și m-am decis când am realizat că rolul de mamă îmi ocupă tot timpul, iar eu nu mai contez aproape deloc. Trebuia să fac ceva și pentru mine!

Îmi doream să merg la sală cu o prietenă, cu o cunoștință, cu cineva care a mai mers și știe cum să utilizeze aparatele, știe ce exerciții să facă și cum să le facă corect. Dar nu am găsit pe nimeni care să mă însoțească. Iar singură printre 20 și ceva de bărbați asudați, care urlă trăgând de fiare parcă nu mă vedeam…Pe undeva, îmi dau și acum dreptate. Nu puteam să apar așa ca o floare și să încep să exersez de una singură. Buna ziua! Bine v-am găsit. Vreau și eu să…ăăă…nu vă supărați, domnu în maiou, îmi arătați și mie cum merge aparatul ăsta și ce face mai exact? Vreau să fac niște mușchi și nu știu cum. Glumesc. Dar aș fi fost penibilă. Pentru că nu aș fi știut ce să fac și de unde să încep. Să alerg pe bandă până la epuizare ca un hamster nebun? Să fac bicicletă? Ar fi fost mai simplu să mă înscriu la aerobic, dar condiția fizică nu m-ar fi lăsat să țopăi decât vreo două minute. În plus, nu stau foarte bine la capitolul sincronizare și aș fi încurcat fetele cu mișcările mele haotice și defazate. Îmi spunea o domnișoară de la recepția unui club spa că este cineva care îți arată la început cum să folosești aparatele..Mda..mă și vedeam luând notițe disperată..dacă mă întrebi, nici acum, după o lună de antrenamente cu un instructor, nu știu sau uit cum funcționează unele „fiare”. Iată deci povestea, pe scurt…nu m-am dus la sală pentru că nu aș fi știut ce să fac acolo de una singură. Vezi… nu m-am gândit că aș putea să solicit un antrenor personal. Abia acum am descoperit America. Wow! Oamenii ăștia chiar există!!!!

femeie fitness aparate 3

În cartierul unde locuiesc sunt mai multe săli de fitness care pun la dispoziția clienților și această ofertă – instructor personal. Omul acela care te ajută să ajungi la ce ți-ai propus. Mai greu e când vii la sală fără să-ți propui ceva, cum am făcut eu. Dar și atunci se găsește o rezolvare pentru că stabilește el în locul tău planul de bătaie. Ce vrei să obții? Păi..nu știu…vreau să fac mișcare. Iată momentul în care omul se uită atent, te măsoară din cap până-n picioare și stabilește el ce va face din tine. Eu nu am avut nevoie să slăbesc, în schimb am probleme în ceea ce privește forța, rezistența și tonifierea musculară. Adică…sunt vai de mama mea!

Cum spuneam, după ce am comparat mai multe oferte, am ales-o pe cea mai avantajoasă, mi-am luat copilul în brațe și am făcut o vizită direct la recepția clubului. Și am nimerit pe mâna lui Răzvan…Poate sună peiorativ, dar crede-mă că o spun în cel mai bun sens al cuvântului. Eu nu cred că ar fi existat un om mai potrivit pentru mine. O să-ți spun mai încolo și de ce…Am stabilit prima întâlnire și am plecat direct la cumpărături. Aveam nevoie de echipament.

femeie fitnessCe mi-am cumpărat pentru sală

În primul rând, încălțăminte sport cu talpă flexibilă. Dacă nu știi de unde să cumperi, cel mai potrivit ar fi să intri într-un magazin care comercializează echipamente sportive. Eu am un magazin Hervis în apropiere de casă și m-am oprit direct la raionul fitness. Dacă o să intri pe site la ei, o să vezi că produsele sunt dintre cele mai variate și acoperă aproape toate sporturile, inclusiv fotbal (dacă ai de gând să-l înscrii pe cel mic pe la vreun club). Cum spuneam, am ales încălțăminte cu talpă flexibilă, iar apoi am căutat două, trei perechi de colanți. O să-ți dau un pont: caută colanți din material mai gros, care lasă pielea să respire și nu reține umiditatea, care nu se mulează chiar perfect pe formele trupului. Ascultă-mă bine, pentru că nu vei regreta. Am văzut la sală fete care purtau cu mare mândrie colanți subțiri fără să-și dea seama că li se ghiceau „toate cele”, inclusiv celulita de pe șolduri și coapse. Tot de aici am cumpărat și câteva tricouri din bumbac. În alt magazin, tot cu specific sportiv, am găsit bustiere, dar și lenjerie specială fără cusături care nu se observă prin colanți. Bustiera este foarte importantă, mai ales că există modele în funcție de intensitatea sportului pe care îl practici. Nu purta doar un simplu sutien, pentru că acesta nu oferă susținerea necesară, nu este comod și te poate deranja când faci anumite mișcări. Fie-ți milă de sânii tăi!Va trebui să-ți mai cumperi un prosop care absoarbe bine umiditatea și o geantă sport de dimensiuni mici în care să-ți ții echipamentul.

femeie fitness aparateCum vii îmbrăcată până la sală

Cât mai simplu și cât mai comod. Recomandat ar fi să lași acasă încălțămintea cu toc și să încalți ceva casual – aici găsești sigur ceva potrivit. O pereche de pantaloni sport sau chiar niște blugi, un tricou sau o bluză sport cu mânecă lungă, o geacă scurtă – dacă este frig afară – și hai la sală! Nu uita că la fitness nu mergi ca să faci nici parada modei, nici să impresionezi pe careva. Așa că evită machiajul strident. Vei depune efort, vei transpira.. nu vrei să ți se scurgă fardurile sau să ți se întindă rujul. Optează pentru un fond de ten rezistent la transfer și o mascara de calitate. Nu uita să-ți prinzi părul și să-ți iei cu tine o sticlă cu apă. Iar când intri în sală lasă telefonul mobil la vestiar! Cum spuneam…aici vii să faci sport, nu selfiuri.

femeie fitness aparate 4Care este rolul instructorului personal

Unele persoane ar crede că un instructor personal este o fiță care costă bani în plus. Despre fiță nu știu ce să spun, dar bani în plus vei plăti, asta e clar. Însă merită. Cel puțin pentru mine. Imaginează-ți că tot timpul cât te antrenezi este cineva lângă tine care îți stabilește dinainte un program, îți spune ce să faci și cum să faci corect toate mișcările. Îți explică cum funcționează fiecare aparat pe care îl vei folosi și te motivează. Te motivează să nu renunți, te motivează să continui, să încerci mai mult și mai bine. Știe exact care sunt mișcările și exercițiile de care ai nevoie, care sunt aparatele potrivite pentru tine, cât să lucrezi la ele și cum.

O să-ți povestesc puțin despre programul meu. Merg la sală seara, o zi da, o zi nu și, deși ședința este de 60 de minute, mai devreme de o oră și jumătate Răzvan nu mă lasă să plec. Din fericire, eu nu am nevoie să slăbesc, ceea ce-mi permite să lucrez la tonifierea musculaturii. Îmi doresc foarte mult corpul pe care îl aveam înainte de naștere și muncesc din greu ca să-l obțin: se pare că trasul de fiare a devenit a doua mea natură. Recunosc, am avut și niște praguri psihologice peste care a trebuit să trec. Unul dintre ele a fost atunci când Răzvan m-a pus să fac genuflexiuni cu o bară de 11,5 kilograme pe umeri. A fost pentru prima oară când am fost cât pe-aci să refuz exercițiul. Al doilea moment…când am făcut fandări cărând pe umeri un sac de zece kilograme. Și nu pot uita nici extensiile cu 20 de kilograme. Wow! Acum, când spun asta, pare mult și greu, dar, trebuie să recunosc, nu a fost chiar atât de dificil cum mă așteptam. Adică..am reușit să duc la bun sfârșit fiecare sarcină fără să cad din picioare, să leșin sau mai știu eu ce…a fost chiar ok! Lucrez intens mușchii spatelui, picioarelor, brațelor, abdomenul, fesierii, coapsele…am făcut și puțin cardio și puțin stretching.

mic dejun ou si avocadoMi-am schimbat și alimentația

Meniul meu nu a suferit multe modificări. Evit grăsimile și dulciurile, mănânc mai multe ouă pe săptămână, fac mai multe grătare din carne de vită, pește la cuptor, mănânc iaurt cu tărâțe de ovăz sau cereale integrale. Am introdus la micul dejun avocado și salate, la prânz continui cu supe, iar la cină lactate, brânzeturi sau pește. Încă mai am de lucru la capitolul alimentație pentru că mesele pe care le iau sunt uneori haotice și la ore total nepotrivite.

Spuneam într-un articol mai vechi că unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am făcut pentru sănătatea mea a fost să mă las de fumat și apoi să mă apuc de sport. Am observat că încet, încet parcă devin dependentă de mișcare, de abia aștept să ajung din nou la sală. Pe lângă faptul că îmi place ce fac, mă simt psihic de o mie de ori mai bine. Sunt euforică, viața pare mai frumoasă, sunt mai optimistă, mai plină de viață, simt că am un scop de atins, că fac ceva util pentru mine, ceva care chiar contează. Socializez, schimb mediul, întâlnesc oameni noi și total diferiți, cu idei și principii diferite. Parcă nu mai sunt așa de posomorâtă, obosită, nervoasă și fără nici un chef de nimic. La asta contribuie din plin și Răzvan pentru că este un om vesel, cu un vibe pozitiv, super activ și..nu știu…parcă fur de la el energie. Iar ca instructor…îmi las corpul pe mâna lui pentru că am încredere că știe ce face. Este omul acela care nu te lasă, care te mână de la spate, care te motivează, care nu te menajează deloc. Uneori, cred că este prea dur cu mine, țipă mult și e agitat, câteodată chiar mă enervează, dar cumva mă ambiționează stilul ăsta al lui. „Haide! Dă-i! Ce faci???? Te baaat!!! Așa!! Biinee!!! Nu te opri! Să nu-ndrăznești!!! Hai, că vine vara și nu suntem în grafic!! Biinee! Nu așa!!”

E un om fain, amuzant, cu simțul umorului, mă face să râd și să mă simt în largul meu. Am nevoie să fiu înconjurată de oameni frumoși. Cine nu are nevoie? Un singur regret am: că nu m-am apucat mai devreme de sport. Am pierdut atât de mult timp aiurea, când puteam face atât de multe lucruri frumoase pentru mine..Dar, niciodată să nu spui niciodată. Oricând e posibil, numai să-ți dorești cu adevărat. 

0 777
la joaca

Mă întreba cineva într-o zi, foarte surprins și curios: „Dar cum de nu ai timp? Că doar stai acasă! Nu pot să cred că ești prinsă cu copilul non stop!” Chiar așa! Eu, cea care obișnuia să-și planifice până și minutele, dintr-o dată sunt mereu pe fugă și contra cronometru. Eu, cea mai organizată persoană din lume, acum trăiesc un haos în fiecare zi. Oare meseria de mamă m-a bulversat atât de tare încât nu mai fac față?

Sunt un om foarte organizat, planific totul din timp, analizez lucrurile de o mie de ori, pun în balanță riscurile, avantajele și dezavantajele.Viața mea întreagă a fost, până să apară Luca, extrem de bine pusă la punct. Părea că nimic nu mă poate surprinde, nimic nu mă putea arunca în haos. Acesta este și motivul pentru care nu prea eram luată pe nepregătite – întotdeauna am avut o plasă pe care să cad în caz de Doamne ferește ori un plan de rezervă care să mă scoată din impas.

Luca m-a dat peste cap, mi-a întors viața cu susul în jos, mi-a zdruncinat din temelie aproape toate principiile, mi-a arătat care îmi sunt limitele, ce pot face și ce nu pot face. A scos și frumosul dar și urâtul din mine, mi-a arătat că nu sunt invincibilă, că nu le pot face pe toate, că nu le pot face pe toate bine…Mi-a arătat că până și eu pot greși, că pot fi azi cea mai puternică ființă din lume, iar mâine cea mai stângace și vulnerabilă. Dar, înainte de toate, Luca mi-a răpit acel timp cu care îmi permiteam să mă joc înainte, un timp ce părea atunci inepuizabil. Revenind la întrebarea cunoștinței mele..de ce nu am timp…Am încercat să-mi răspund mie în primul rând rememorând o zi obișnuită din viața noastră. Și mi-am dat seama că timp ar fi, dar i-l dedic lui, copilului meu. Am timp…dar pentru el, foarte puțin pentru mine, pentru altceva sau altcineva.

la chiuveta

Dacă nu se trezește deloc peste noapte, Luca se scoală dimineața – cel mai devreme – în jurul orei opt. Îl aud cum vobește în legea lui cu jucăriile sau când începe să scâncească – semn că nu mai are răbdare și vrea să vină cineva la el. Și uite cum începe o nouă zi…Ritualul de dimineață presupune schimbat pamperși, schimbat de pijămăluțe cu hăinuțe de casă curate, spălat pe dinți și hai la joacă! Dar să nu-ți imaginezi că se joacă singur cu jucăriile. Nu. Joaca se desfășoară obligatoriu în încăperea în care sunt și eu adică în baie. În timp ce mă spăl pe față, pe dinți și fac rapid un duș, Luca își găsește o grămadă de lucruri de făcut: împrăștie toate jucăriile de pe marginea căzii, răstoarnă sulul de hârtie igienică și îl rupe, trage un lighean aproape de chiuvetă, se urcă pe el și umblă la tot ce găsește pe margine, scoate dopul, fură săpunul și vrea să dea drumul la apă. Slavă Domnului că, deocamdată, nu ajunge la robinet. A! Și să nu uit! Se urcă pe cântar și așteaptă să se aprindă display-ul. După ce se cântărește parcă s-ar juca puțin și cu ușa mașinii de spălat. Ieri l-am surprins cum încerca să se bage în cuvă.

Apoi, ne mutăm în bucătărie. Eu îmi fac cafeaua, el deschide și închide dulapurile, trage de sertare, încearcă să deschidă ușa de la cuptor – care este blocată – și învârte de butoane, deși știe că nu are voie. Cuptorul nu stă în priză decât atunci când gătesc ceva, așa că nu e nici un pericol, dar tot nu sunt de acord, îi explic și nu-l las.

Ne mutăm în sufragerie..eu la laptop îmi verific rapid mailurile sau încerc să scriu vreun articol pentru site..el – abia acum pot spune că începe joaca. Ori se urcă pe motoraș și face înconjurul mesei până amețește, ori se joacă cu mingea, ori vrea lângă mine. De multe ori, scriu cu el în brațe. Îl mai păcălesc cu jucărele și cărticele, dar nu-mi iese întotdeauna. Și uite cum se face ora 09.30-10, iar Luca primește micul dejun. Uneori, mănâncă repede, alteori masa poate dura și 40 de minute. La ora 11.00 ne pregătim să ieșim afară..ori merg cu el la cumpărături, ori în poposim în parc la leagăne, ori ieșim cu motorașul în parcarea din fața blocului. Asta, în zilele în care nu mergem la înot. Pentru că atunci programul se modifică puțin. Oricum ar fi, la ora 13.00 suntem acasă. Luca face băiță dacă venim de la bazin, mănâncă de prânz, iar la ora 14.00 îl pun la somn.

Am două ore la dispoziție să fac ceva de mâncare pentru noi, să pregătesc ceva pentru cina sau gustarea copilului, să spăl sau să întind rufe, să șterg praful, să curăț aragazul, să spăl geamurile sau obiectele sanitare, să calc niște lucrușoare sau cine știe ce mai apare și trebuie rezolvat. Depinde…oricum, rare sunt zilele în care nu am nimic de făcut. Ieri, de exemplu, am avut o astfel de zi minunată când am avut timp să frunzăresc puțin netul. Sincer…mă cam uit după locuri de muncă pentru că în august va trebui să mă întorc la serviciu și poate găsesc ceva mai atractiv față de vechiul meu job. Pe acest site am aflat niște ponturi despre cum să-ți negociezi salariul. Acum…slabe șanse mai mai negociez eu ceva la actualul loc de muncă, poate programul, să pot să-mi iau copilul de la creșă. Să vedem…Dar, recunosc, m-ar tenta mult un alt job…poate în PR, poate pe la vreo revistă pentru mămici sau parenting. Nu am nevoie neapărat de un contract de muncă – sunt tot felul de metode de colaborare – aici am găsit mai multe informații. Oricum, un lucru e cert: nu voi renunța niciodată la scris. Cred că dacă nu ar mai exista ziare, reviste, publicații online, hârtie…aș scrie pe pereții blocurilor, pe ciment și garduri, aș scrijeli cuvintele cu cuie, dacă nu aș avea creion sau pix..da..Hai că uite, gândurile îmi zboară aiurea și deja s-a făcut ora 16.00, iar din camera băiatului se aud scâncete: s-a trezit Luca. Ce repede zboară timpul..

la leagane

Până la ora 17.00 ne jucăm, ne uităm la desene sau răsfoim cărticele, ne jucăm cu mingea, cu motorașul, cu cuburile…întotdeauna se găsește câte ceva de făcut. După gustarea de seară, până pe la șapte jumătate – mai ales când afară e cald și frumos – Luca iese la joacă, afară în fața blocului sau în părculeț. O dată cu mine, o dată cu tăticul lui, timp în care eu ori am programare la manichiură, la cosmetică sau la sală. Și pentru că tot veni vorba de sală, de sport și mișcare, după o oră jumate cu Răzvan – instructorul meu de fitness – viața îmi pare de o mie de ori mai frumoasă. „Biiine! Dă-i! Nu te opri!! Sa nu-ndrăznești să te oprești! Haideee!!! Așa! Bine! Ce faci??? Te baaat!!! Ridică mâinile!! Spatele drept! Haideeee! Vine vara și nu suntem în grafic!!” Da, ajung să fiu dependentă de sport. Dependentă de mișcare. Iar Răzvan are grijă să mă muncească uneori atât de mult, încât abia mă mai țin pe picioare. Dar nu mă plâng. Asta și aștept de la el. Iată încă o oră jumătate doar pentru mine. Un timp care pare dilatat uneori la infinit, când nu mă mai gândesc la absolut nimic. Mintea mi-e goală de gânduri, sufletul mi-e gol de dureri…nu-mi simt decât pulsul și bătăile inimii. Și simt prin toți porii cum trăiesc.

Ajung acasă la ora opt jumate, chiar nouă fără ceva. Știu că Luca e mâncat și spălat. Are tati grijă. Eu nu mai trebuie decât să-i fac un biberon cu lapte și să-l culc. Iar apoi cad epuizată…A mai trecut o zi…Mâine o luăm de la capăt. Dar e bine. Și nu simt că nu am timp. Am. Dar aproape tot timpul meu este timpul lui. Și e bine. Pentru că așa trebuie să fie.

0 962
bebe mananca

Am citit mult despre diversificare, tocmai pentru că la noi procesul a fost unul foarte anevoios. Copilul meu a refuzat cu îndârjire lingurița până pe la zece luni. Nu mai spun de alimente solide…A fost jale mare și una dintre cele mai dificile perioade, mai ales că am încercat să-i ofer numai mâncare sănătoasă. Iată care este meniul lui, acum, la vârsta de un an jumătate. Poate te inspiri atunci când ești în pană de idei.

Pentru că mi-am dorit ca Luca să mănânce cât mai sănătos, am vorbit cu medici, cu pediatri, cu nutriționiști și m-am interesat în amănunt despre alimentele pe care i le-aș putea oferi. Încet, încet, am întocmit un meniu diversificat, sănătos, care să-i ofere toate vitaminele, nutrienții și mineralele de care copilul are nevoie. Mai mult, am cumpărat mici electrocasnice care m-ar putea ajuta în bucătărie: un blender, un aparat de gătiti în aburi, râșniță, un mixer vertical. Vreau să-mi iau și o mașină de tocat carne pentru ciorbițele de perișoare, dar încă nu sunt foarte hotărâtă ce model să aleg și nici din ce magazin să cumpăr. Cei de la Beko am auzit că au o ofertă destul de avantajoasă din punctul de vedere al calității și al prețului. Dacă te bate vreun gând să cumperi ceva de la ei, orice, vezi produsele.

bebe bomboane

Înainte de a-ți spune meniul pe zile, o să-ți spun pe scurt ce NU îi dau și nu îi voi da copilului meu să mănânce acum, cât încă mai am puterea de a decide eu pentru el. Sper să reușesc să-l țin cât mai mult timp departe de alimentele nocive. Măcar acum, cât e mic. Măcar acum, cât îmi stă în putere s-o fac. După aia…va decide singur..are tot timpul din lume să mănânce și junk-uri. Deci…voi încerca cât de mult pot să-l țin departe de zahăr, indiferent că vorbim despre zahăr alb sau brun. Acesta din urmă este tot zahăr rafinat, dar colorat cu caramel, îmi spunea demult un cunoscut specialist în nutriție. O să încerc să-l țin departe de produse preparate cu făină albă. În locul ei folosesc deja făină integrală de grâu, făină de migdale, de cocos, de mei. Luca nu a mâncat, nu mănâncă și nu va mânca prăjeli și mezeluri, nu îi voi oferi sucuri acidulate sau din fructe proaspete. Despre cele acidulate nici nu mai are rost să vorbesc, dar aș vrea să mă opresc puțin asupra celor din fructe proaspete. Foarte multe mămici au impresia că dacă storc ele însele merele, perele, portocalele, înseamnă că oferă copiilor un suc plin de vitamine. Total greșit! Acel suc nu este altceva decât apă cu zahăr – se știe că fructele conțin o mare cantitate de fructoză. Vitaminele, mineralele, elementele nutritive rămân în pulpa și coaja fructului pe care tu alegi să le arunci la gunoi.

Culmea e că am primit cadou la botezul copilului chiar un astfel de aparat pe care îl consider cel mai inutil din bucătărie – un storcător de fructe – cu mesajul „Diversificare ușoară” și vreau să-ți spun că l-am dus la țară. Mă încurca, în ideea în care știam că nu-l voi folosi niciodată. Nu pentru Luca, cel puțin. Așa că, dacă ai nevoie de idei de cadouri potrivite pentru un astfel de eveniment – botezul – părerea mea este să întrebi părinții. Ei îți vor spune ce anume au nevoie pentru copil. Nu lua ceva doar ca să spui că nu ai venit cu mâna goală!

fetita cu ursulet la masa

Luca nu a mâncat niciodată piure la borcănel, biscuiți din magazin, ciocolată, chec, prăjituri, stiksuri sau cine știe ce alte ronțăieli nesănătoase. I-am preparat eu, la un moment dat, niște fursecuri, dar nu este fan așa că nu am mai făcut. Am încercat și cu biscuiți cu banană și văd că îi plac, dar nu se da în vânt…În mâncarea gătită nu pun sare, dar adaug puțină pastă de tomate – am găsit un sortiment care conține foarte puțină sare. Încă nu am introdus căpșunile, dar i-am dat puțină zmeură și câteva coacăze. Spun puțină pentru că le-am cumpărat la caserolă, culese din Spania, dar aduse din Olanda. Înțelegi ce vreau să zic. Prefer să-i dau fructe de sezon și banane. În ceea ce privește pâinea, până pe la un an și trei luni nu i-am dat deloc. Acum primește o felie, maximum două pe săptămână și numai dacă este pâine integrală. Nu îi văd absolut deloc sensul, însă încerc să-l pregătesc pe Luca pentru creșă. Nu vreau să rabde pe acolo de foame pentru că nu este obișnuit cu anumite alimente. Dar nu fac excese sub nici o formă. Hai să-ți spun acum ce mănâncă copilul meu la un an jumătate. Sunt mâncăruri simple și foarte ușor de preparat. Nu-mi place să mă complic pentru că Luca nu este un mare mâncăcios. Chiar nu merită să prepar ceva foarte sofisticat pentru ca apoi să arunc la gunoi. Prefer ingrediente sănătoase, naturale, proaspete și de sezon cât se poate. Prepar simplu, fără artificii.

omleta

Mic dejun – între orele 10.00-10.30

Luni – la micul dejun, luni dimineața, Luca primește omletă dintr-un ou de țară sau ecologic, cu puțin mărar, uneori cu spanac sau ștevie, asortată cu bucățele mici de roșie și castravete ras. Omleta o prepar în tigaie antiaderentă unsă cu un cubuleț de unt fără sare, iar oul, după ce l-am bătut bine, îl amestec cu puțin lapte. Peste omletă presar uneori puțin cașcaval fără sare sau o ung cu puțină bânză ricotta. 

Marți – este ziua cerealelor. Multă vreme le-am evitat și chiar și acum îi dau doar de două ori pe săptămână, deși am acasă un stoc destul de consistent de secară, ovăz, hrișcă, orez basmati, fulgi de quinoa, mei, fulgi de porumb ecologici, tărâțe de ovăz. Ce se fierbe, fierb în lapte, ce nu, presar deasupra și las la înmuiat câteva minute. Laptele este bio. 

Miercuri – în această zi micul dejun este de antrenament pentru grădiniță: o felie de pâine integrală unsă cu unt fără sare, cu bucățele mici de roșii sau castravete ras. Mai diversific și ii întind pe pâinică și brânză ricotta, deși este cam seacă. O prietenă îmi spunea să pun mai întâi unt și apoi ricotta.

Joi – Luca primește fie o clătită cu legume, fie brioșe cu legume sau budincă din paste integrale cu brânzică, stafide și puțină scorțișoară. Deasupra pun o linguriță de chefir sau iaurt dacă mi se pare că a ieșit mai seacă. Brioșele și budinca le prepar la cuptor și sunt gata în aproximativ de 30 minute.

Vineri – din nou ou: fie omletă, fie ou fiert și pus la blender alături de jumătate de avocado și o roșie apoi întins pe o felie de pâine integrală. Luca nu bea ceai, nu i-am dat niciodată – din moment ce bea apă și lapte chiar nu văd rosul – dar mă gândesc să încerc cu unul din fructe de pădure sau lămâie – am văzut meniul de la creșă și ar trebui obișnuit. Măcar să știe gustul..

Sâmbătă și duminică – micul dejun constă în piure de fructe: măr, pară și banană.

ciorbita

Prânzul – între orele 13.00-13.30

La prânz, Luca primește în general supe și ciorbițe. Îi fac supă cremă de legume (ceapă, ardei, dovlecel, morcov, telina, păstârnac, broccoli) în care adaug puțin unt și pulpă de pui sau de curcan fiartă și blenduită. Îi fac ciorbiță de văcuță, supă de pui cu tăiței sau fidea, ciorbită de perișoare și supă de găluști. La prepararea găluștilor folosesc și griș alb dar și griș din grâu integral – este mai închis la culoare, iar găluștile nu-mi ies atât de pufoase…Dar Luca nu se supără..De obicei, din același preparat copilul mănâncă de maximum trei ori. Sunt și momente când în loc de supă sau ciorbă îi dau un piure de cartof alb sau dulce cu ficat de pui, sau vreo tocăniță de legume cu carne. Dar se întâmplă rar.

iaurt cu banana

Gustarea – între orele 17.00-17.30

La gustarea de seară Luca primește mămăligă fiartă în lapte și amestecată apoi cu brânzică și chefir, piure de fructe, chefir cu fulgi de quinoa sau semințe râșnite, iaurt cu banane, migdale sau caju râșnite, clătită cu legume, brioșă cu legume sau banană, budincă din paste cu brânzică de vaci, papanași din dovlecel la cuptor.

tocanita de legume

Cina – între orele 19.30-20.00

Cina este destul de consistentă, chiar dacă în preparate nu se regăsește deloc carne: spanac cu urzici, dovlecel, ceapă, roșii și puțin usturoi, tocăniță de legume, paste integrale cu legume, cuscus cu legume, mămăligă fiartă în lapte cu brânzică de vaci și iaurt sau chefir – dacă nu i-o dau la gustare. Dacă nu primește la prânz, Luca mănâncă seara piure de cartofi cu ficat de pui – dar se întâmplă rar pentru că evit să-i dau carne seara, iar cartoful mai și balonează. La fel cum evit să-i dau broccoli sau conopidă. În schimb, îi fac pilaf cu legume, pilaf din orez basmati. 

O să-i introduc în curând mazărea și fasolea verde, leurda – dacă mai găsesc prin piață și peștele. Nu știu cum o să fac cu peștele pentru că nu am curaj să-l cumpăr din magazin. Poate o să caut o păstrăvărie și o să iau direct de acolo, proaspăt. O să-l familiarizez în curând și cu mierea, și cu nucile..am ceva emoții pentru că știu că pot declanșa alergii destul de urâte. Dar…să nu trăim cu drobul de sare deasupra capului, știu că totul va fi bine.

femeie la volan

Se apropie sezonul cald și te pregătești de vacanță? Indiferent dacă ţi-ai achiziţionat maşina recent sau acum ceva timp, există unele accesorii auto care îţi vor face călătoriile mult mai plăcute. Cele mai multe dintre acestea au rolul de a-ţi asigura starea de bine, protecţia ta sau a maşinii, precum şi o atmosferă curată şi primitoare. Iată 6 accesorii auto esenţiale pe care ar fi bine să le ai dacă plănuieşti o călătorie mai lungă sau dacă obişnuieşti să conduci în fiecare zi.

Husă pentru protecţia maşinii

O husă auto îţi protejează maşina de lumina soarelului, de ploi, ninsori, grindină, praf şi murdărie. Adesea, husa pentru protecţia maşinii este oferită gratuit de către dealer, dar poţi achiziţiona o husă oricând doreşti la un preţ accesibil. O husă pentru protecţie va păstra timp îndelungat strălucirea şi intensitatea vopselei vehiculului. 

Covoraşe auto

O suprafaţă care se murdăreşte rapid în interiorul maşinii este podeaua. Covoraşele auto formează un strat protector şi astfel podeaua maşinii va fi curată şi mai uşor de întreţinut. La rândul lor, covoraşele auto se curăţă rapid şi întreţinerea lor nu reprezintă o problemă. Poţi opta pentru covoraşe auto standard sau pentru covoraşe prevăzute cu izolaţie fonică. La acest magazin de piese auto vei găsi o gamă extrem de variată de modele pentru toate buzunarele. 

Odorizant de maşină

Fiecare zonă din oraş şi fiecare oraş au o calitate diferită a aerului. Dacă eşti sensibil la mirosuri sau predispus la alergii, pe lângă un odorizant de maşină vei avea nevoie şi de un filtru de aer şi ionizator. Filtrul de aer poate face minuni în eliminarea fumului de ţigară, iar odorizantul te scapă de mirosurile neplăcute.

Trusă de urgenţă

Trusa de urgenţă pentru maşină este obligatorie, mai ales dacă obişnuieşti să pleci des la drumuri lungi, pe timp de noapte sau în condiţii meteo nefavorabile. O trusă de urgenţă standard poate include trusă de prim ajutor, jachetă reflectorizantă, siguranţe suplimentare, stingătoare de incediu, cheie reglabilă şi pătură de urgenţă.

Ciocan de siguranţă

Ciocanul de siguranţă se foloseşte cel mai adesea după un accident pentru a scăpa rapid din maşină. Majoritatea ferestrelor auto au nevoie de curent pentru a se deschide, iar dacă a avut loc un accident, maşina pierde curent şi ferestrele nu se pot deschide. În astfel de situaţii, ciocanul de siguranţă este opţiunea cea mai la îndemână.

Sistem de monitorizare GPS

În cele din urmă, GPS-ul este o altă investiţie sigură. Prevăzut cu numeroase caracteristici, cum ar fi ghidarea vocală sau avertismentul pentru limita de viteză, un GPS este un accesoriu auto esenţial dacă îţi plac drumurile lungi şi destinaţiile necunoscute.