kurtmann.ro

Monthly Archives: September 2019

femeie care zambeste si are o dantura perfecta

În ziua de astăzi, auzim diferite informații despre modalitățile de curățare a dinților, dar, de cele mai multe ori, nu știm care sunt adevărate și care nu. Cu toții cunoaștem importanța unei bune igiene orale, însă știm care sunt, de fapt, cele mai importante reguli pe care trebuie să le respectăm cu strictețe? Află cum trebuie să ai grijă de sănătatea danturii tale și ce trebuie să faci pentru a avea un zâmbet de invidiat.

Importanța igienei orale

Igiena orală trebuie să fie una dintre prioritățile zilnice deoarece ne ajută să avem un zâmbet impecabil și îmbunătățește sănătatea generală a organismului. Aceasta previne problemele care pot apărea la nivelul dinților și gingiilor și ne garantează o respirație proaspătă și un aspect frumos al danturii. În plus, igiena riguroasă a dinților este esențială și la pacienții care au implanturi dentare, pentru a asigura succesul pe termen lung, de după intervenția de restaurare (descrisă aici, în detaliu). În cavitatea bucală există o mulțime de bacterii care, în lipsa unei igiene corespunzătoare, pot duce la formarea cariilor, a plăcii și tartrului dentar, a gingivitei sau chiar a parodontozei. În cazul implanturilor, pot duce la pătrunderea, în timp, a microbilor spre osul care susține implantul, iar acest lucru poate determina resorbția osoasă.

Rutina de curățare a cavității bucale nu trebuie să implice doar spălatul pe dinți, ci și folosirea aței dentare și a apei de gură. De asemenea, vizitele periodice la medicul stomatolog, stilul de viață și alimentația sănătoasă îți vor garanta lipsa problemelor ce pot apărea la nivelul organismului tău.

Care sunt avantajele unei bune igiene orale?

Cel mai important lucru pe care trebuie să îl iei în considerare, este acela că odată ce ai grijă de igiena bucală vei preveni apariția sau evoluția afecțiunilor dentare. Iată care sunt cele mai des întâlnite afecțiuni dentare care pot apărea în cavitatea bucală:

  • Caria dentară este una dintre cele mai des întâlnite afecțiuni. Acesta nu prezintă simptome, atunci când este într-un stadiu incipient însă, netratată, poate provoca dureri, respirație urât mirositoare, gust neplăcut și pete pe suprafața dinților. Principala cauză a aparițiilor cariilor dentare o reprezintă acumularea bacteriilor orale pe suprafața dinților, de aceea, este foarte important să acordăm o atenție sporită igienei orale, fiind sigura soluție pentru a ne proteja dinții de acest tip de afecțiune.

  • Boala parodontală afectează țesuturile care au rolul de a susține dinții și poate duce la pierderea definitivă a dinților, potrivit societateaparodontologie.ro. Primul stadiu al parodontozei este gingivita, boală ce se manifestă prin sângerări în timpul periajului dentar sau prin dureri ale gingiilor. Boala parodontală și complicațiile acesteia sunt responsabile pentru mai mult de o treime din dinții pierduți.

Cum se realizează o igienă orală corectă?

Medicii stomatologi ne recomandă să ne spălăm pe dinți de cel puțin două ori pe zi, dimineața și seara. Iată care sunt etapele unui proces corect de curățare a cavității bucale.

  1. Periajul dentar

Curățarea corectă a dinților este cea mai importantă etapă a unei bune igiene orale. Cercetătorii au ajuns la concluzia că o igienă precară permite apariția unui număr de până la 700 de specii de bacterii. De aceea, trebuie să ne periem dinții zilnic, de cel puțin două ori pe zi (dimineața și seara), iar durata de spălare a acestora trebuie să fie cuprinsă între 3 și 5 minute.

În ceea ce privește periuța de dinți pe care o folosim, putem alege atât o periuță manuală, cât și una electrică. O periuță de dinți electrică poate curăța dinții mai bine și într-un timp mai scurt, fiind nevoie de aproximativ 2-3 minute pentru un periaj complet. Cu toate acestea, o periuță de dinți manuală îți poate oferi un control mai mare asupra periajului. Orice tip de periuță ai alege, este foarte important să acorzi suficient timp curățării și să aplici mișcări de la gingie spre extremitatea dintelui, niciodată invers, pentru a nu introduce resturile alimentare sau bacteriile sub gingie.

Pentru a te asigura că periajul este unul corect, trebuie să înclini periuța de dinți într-un unghi de 45 º față de baza gingiei și sa efectuezi mișcări verticale. Este foarte important să nu apeși foarte tare pe periuță pentru a nu răni gingia, periajul trebuie efectuat pe suprafața exterioară și interioară a dinților, cu mișcări înainte-înapoi.

Este recomandat ca periajul dinților să fie însoțit și de periajul limbii. Pentru acest lucru poți alege atât periuța de dinți, cât și un dispozitiv special creat pentru îndepărtarea bacteriilor de pe suprafața limbii și pentru împrospătarea respirației. Periuța de dinți și dispozitivul pentru limbă trebuie schimbate odată la 3 luni. Mai mult, după ce ai fost răcit sau ai avut o infecție în gât sau în cavitatea orală, este foarte important să schimbi periuța de dinți deoarece aceasta poate produce reinfectarea. Dacă la doar câteva săptămâni după utilizarea periuței, aceasta se uzează trebuie să ai grijă la presiunea pe care exerciți asupra acesteia, un periaj mult prea puternic poate duce la retragerea gingiilor sau la ulcerații dureroase.

  1. Folosirea aței dentare

Periajul dentar îndepărtează doar 65% din bacteriile orale, restul de 35% trebuie să le îndepărtezi cu ajutorul aței dentare. Ața dentară îndepărtează placa și resturile alimentare situate între dinți. Necurățate, acestea pot duce la inflamări și sângerări gingivale și pot favoriza apariția cariilor între dinți. Folosirea aței dentare este recomandată zilnic, la o curățare se recomandă folosirea a 45 cm de ață, 3-5 cm pentru lucrul efectiv. Mișcările trebuie să urmeze forma dintelui curâțând și baza gingiei. Nu este indicat să apeși prea tare, pentru a evita rănirea gingiei, mișcările trebuie să fie line, înainte-înapoi.

  1. Utilizarea apei de gură

Periajul dinților și utilizarea aței dentare trebuie să fie însoțite și de clătirea cu apă de gură. Aceasta conține substanțe antiseptice care ajută la curățarea locurilor inaccesibile din cavitatea bucală, au efect antibacterian și oferă un miros proaspăt. Este bine ca o clătire să dureze aproximativ 20-30 de secunde și să se realizeaze după spălarea dinților.

  1. Vizitele regulate la medicul stomatolog

Chiar dacă acorzi o atenție foarte mare igienei orale realizate acasă, nu trebuie să neglijezi vizitele regulate la cabinetul stomatologic. Complementar periajului regulat de acasă, orice persoană are nevoie și de un periaj și un detartraj profesional realizat la 6 luni sau mai des, în funcție de indicațiile medicului stomatolog.

0 400
baietel care se joaca la gradinita

Pe Luca l-am dat la grădiniță pe când avea un an și opt luni, adică la începutul lunii iunie. A trebuit să-i iau multe lucrușoare, dar puține, totuși, în comparație cu ce nevoi are acum, în prag de toamnă. Iată ce cumpărături am făcut pentru grădiniță și de ce alte lucrușoare a mai avut nevoie!

Față de un școlar, un copil de grădiniță este mult mai simplu de pregătit. În timp ce un elev are o mulțime de nevoi – pe acest blog am găsit niște informații interesante despre rechizitele necesare în funcție de clasa în care se află – un copil mic este mai ușor de „gestionat”. Astfel că principala mea grijă a fost ca Luca să aibă hăinuțele potrivite pentru anotimpul rece. Uite pe ce s-au dus banii!

Pijama din bumbac

Copilul, dacă doarme la prânz la grădiniță, trebuie să aibă două, chiar trei perechi de pijămăluțe, pe care să le rotești o dată la câteva zile sau de fiecare dată când cel mic transpiră și e nevoie să fie spălate. Pijamalele trebuie să fie din bumbac sau dintr-un alt material natural care să lase pielea să respire, un material comod, plăcut la atingere, care să nu irite sau să provoace mâncărimi. Alege un bumbac fin, răcoros și subțire. Copilul nu trebuie înfofolit. Caută, pentru toamnă, un model cu pantalonași lungi și bluziță cu mânecă lungă. Pentru iarnă, poți lua ceva mai gros, vătuit pe interior.

Pijămăluța poate să fie clasică, cu pantaloni largi pe picior și drepți și cu bluziță care se încheie cu nasturi. Ai și varianta unui model mai sport, cu pantaloni lungi, sub formă de colanți, și bluză pe corp. S-ar putea ca acesta din urmă să fie mai pe placul copilului deoarece bluzițele sunt imprimate cu personaje celebre din desenele animate. Modelele clasice sunt în carouri. Dacă în grădiniță este cald, copilul se poate culca la prânz și într-un tricou cu mânecă scurtă, dar tot din bumbac. Însă, de preferat ar fi să-l echipezi cu pijama. Nu-l lăsa să doamă îmbrăcat în alte hăinuțe care nu sunt potrivite pentru somn. Pijamalele sunt special confecționate pentru confort și odihnă. Nici noi nu dormi în jeanși sau în cămașa de la costum.

haine de iarna pentru copii

Hăinuțe pentru interior

Trebuie să-i cumperi copilului mai multe rânduri de hăinuțe pe care să le poarte în sala de clasă, adică în interior. În fiecare zi vei avea nevoie de două schimburi: două perechi de pantalonași lungi, două bluze cu mânecă lungă, două tricouri cu mânecă scurtă. Alege pantaloni de trening, comozi, în care copilul să se miște ușor, care să-i permită să alerge, să stea pe jos pe covor fără să-l deranjeze etichete, fermoare, capse sau elastice. Cu cât sunt mai simpli, cu atât mai bine. Evită modelele strâmte și optează pentru cele cât mai comode. Recomandat este să alegi tot materiale naturale precum bumbacul, ușoare, lărguțe, care să prevină transpirația și care să rețină umezeala. Dacă în grădiniță este cald, îi poți da copilului și tricouri. El poate fi îmbrăcat cu un tricou cu mânecă scurtă și cu o bluziță subțire deasupra, care se încheie cu un fermoar. Când e cald, bluzița poate fi dată jos.

Fiecare părinte decide singur pentru copilul lui ce trebuie să-i cumpere. Însă, există anumite produse vestimentare de bază, pe care ar trebui să le aibă orice prichindel. Iar cel mai important lucru, mai important decât numărul de hăinuțe, este materialul din care acestea sunt fabricate. Evită îmbrăcămintea sintetică și caută produse vestimentare din bumbac, lână fină și moale, mătase sau in.

Cumpărături pentru grădiniță: Hăinuțe de exterior

Chiar dacă intrăm în sezonul rece, copiii vor ieși la joacă dacă nu bate vântul sau nu plouă. Cei mici vor trebui îmbrăcați în funcție de temperatura de afară, deci și hăinuțele vor varia. Așa că pregătește-i de pe acum garderoba: dresuri din bumbac, ciorăpei fără elastic, care să nu-l strângă pe copil la piciorușe, pantaloni lungi mai grosi, o geacă de fâș căptușită, o căciulită, câteva bluze de corp, două, trei hanorace cu fermoar și glugă. Este foarte important să-i îmbrăcăm pe cei mici în straturi. De exemplu un maieu, o bluză de corp, un hanorac subțire și, eventual, o geacă dacă afară este frig. Straturile de haine sau hăinuțele suprapuse permit aerului să circule și să rămână cald. El se încălzește de la temperatura corpului, iar copilul nu va simți frigul. Și încă un sfat: nu-l înfofoli pe cel mic când iese afară! Va transpira, hainele vor rămâne ude pe el, lui i se va face apoi frig, iar de aici până la o răceală zdravănă nu mai este decât un pas.

Hăinuțele ar trebui să nu fie foarte scumpe, căci se vor murdări sau se vor rupe la joacă. Cumpără-i, mai bine, hăinuțe de „tăvăleală”. La grădi nu facem parada modei.

Câte perechi de încălțăminte cumperi?

Iată că la acest capitol și eu mi-am prins urechile…Să alegi încălțăminte pentru cel mic poate fi o adevărată provocare. Trebuie să cauți modele din piele naturală atât pe exterior cât și în interior, cu talpă moale, potrivite pentru sezon și, dacă se poate, să se încadreze și în bugetul alocat. Apoi, trebuie să vezi dacă cel mic se simte bine încălțat cu ghetuțele. Poate îi sunt mici sau prea mari, poate îl deranjează la degețele sau la călcâi. Poate sunt prea înalte și îl deranjează la glezne. Ehe…iată o mulțime de lucruri care îți pot da mari bătăi de cap.

La grădiniță vei avea nevoie de o pereche de papucei pentru interior și de o pereche de ghetuțe cu care să iasă afară la joacă. Eu i-am cumpărat lui Luca espadrile din material textil cu talpă moale, cauciucată, cu care să stea încălțat în interior. Apoi, pentru joaca în aer liber i-am luat două perechi de încălțăminte sport. Unele sunt din material textil, gros, dar care lasă pielea să respire și sunt potrivite pentru zilele însorite și călduțe. Cea de-a doua pereche de ghetuțe este fabricată din piele naturală – pentru zilele reci sau umede. Luca mai are și cizmulițe din cauciuc, asta în cazul în care va ieși afară la joacă, iar în curtea grădiniței vor fi bălți.

incaltaminte de interior pentru copii

Cum alegi cele mai potrivite ghetuțe

Când cumperi ghetuțele, mergi cu copilul în magazin și uită de cumpărăturile online. Încălțămintea trebuie văzută și probată de cel mic. Așa că, încalță-l și lasă-l să se plimbe prin magazin câteva minute. Dacă este mărișor, îți va spune singur ce-l deranjează – dacă îl deranjează ceva. În cazul în care copilul este prea mic pentru a-ți spune cum se simte, va trebui să-ți dai seama singură. Urmărește cu atenție reacția lui când se plimbă în noile încălțări. Dacă merge corect, bine, dacă nici nu bagă în seamă ghetuțele și-și vede liniștit de treabă, înseamnă că se simte comod în ele. Dacă, dimpotrivă, vrea să le scoată, nu vrea să meargă sau merge chinuit, dacă se oprește, se așază pe jos…clar ceva este în neregulă cu încălțămintea. Și mare atenție! Nu cumpăra modele care îți plac ție, ci alege ceva cât mai comod și de calitate. Nu face nici un compromis când vine vorba despre încălțămintea copilului tău!

Ghiozdănelul cu de toate

Pentru grădiniță, copilul va avea nevoie de un ghiozdănel mic în care să-i pui hainele de schimb, pamperșii dacă încă mai poartă, o sticluță cu apă, jucăria preferată, dar și alte lucruri pe care le consideri necesare. De exemplu, astă vară, Luca avea în ghiozdănel, pe lângă cele enumerate mai sus, un spray împotriva țânțarilor, dar și o loțiune împotriva razelor de soare, cu factor de protecție ridicat.

Mie mi-au mai cerut de la grădiniță o bavețică din cauciuc pe care Luca s-o poarte la masă, ca să nu se murdărească pe hăinuțe cu mâncare. Apoi, mi-au cerut și o aleză, în ideea în care, dacă nu rezistă pampersul în timpul somnului de prânz, să nu se păteze patul.

Toate aceste informații despre lucruri și obiecte de care cel mic are nevoie la grădiniță mi-au fost transmite de doamna educatoare într-un mail, dar le-am găsit notate și pe o tablă magnetică amplasată în holul instituției. Mi-a plăcut ideea și m-am gândit că i-ar plăcea lui Luca să se joace puțin cu cariocile pe o tăbliță asemănătoare. Poate, dacă îi cumpăr și lui ceva cât de cât identic, nu-mi va mai mâzgâli pereții cu creioane colorate. Aici am găsit niște modele din care aș putea alege ceva potrivit pentru un copil.

Pregătirile se fac din timp

Cumpărăturile pentru grădiniță trebuie făcute din timp! Nu aștepta să înceapă să plouă că să-i cumperi copilului ghetuțe de toamnă, sau să se facă foarte frig afară ca să-i iei o geacă mai groasă. S-ar putea ca pe ultima sută de metri să te grăbești și să nu mai ai timp pentru a căuta cele mai potrivite haine. Vei lua ce-ti cade în mână și este, cât de cât, potrivit cu vremea de afară. Pentru că, dacă nu rezolvi rapid problema, nu ai cu ce să-l îmbraci pe copil mâine la grădi.

Sursa foto: Pixabay

Citește și:

Sfaturi pentru părinții care caută grădiniță 

Crizele de tantrum. Ce sunt, cum se manifestă și cum am trecut peste ele

0 746
bol cu supa de galusti

Supa de pui cu găluști moi și pufoase îmi va aduce mereu aminte de copilărie. Poate de aceea se și numără printre preferințele mele culinare. O să-ți spun cum o făcea mama. Este o rețetă pe cât de simplă, pe atât de gustoasă și sănătoasă. Iar copii o adoră! Luca, cel puțin, o mănâncă cu mare plăcere.

O să încep prin a-ți spune că supa de găluște se numără printre preparatele pe care i le poți oferi copilului începând chiar din perioada diversificării, cu condiția să-i fi introdus deja oul și, evident, carnea. Este extrem de sănătoasă, conține toate vitaminele, mineralele și nutrienții de care bebe are nevoie și se digeră foarte ușor. Pentru unele mămici diversificarea este o adevărată provocare, mai ales dacă au copii mofturoși, iar supa de găluște s-ar putea să fie chiar lozul norocos!

Țin minte că Luca nu a acceptat multă vreme nici o supă și nici o ciorbiță, exceptând supa de găluște. Și acum o mănâncă cu mare plăcere. Avem probleme doar când trece printr-un puseu de creștere sau îl mai deranjează câte o măseluță.

Revenind la supă, marea problemă pe care o au multe femei este că nu le ies găluștele. Fie se sfărâmă la fiert, fie sunt prea tari, ca niște mici ghiulele. Îți voi spune mai jos care este secretul unor găluște moi și pufoase care ți se topesc în gură. Nu e mare filosofie, dar trebuie să urmezi întocmai instrucțiunile. 

Ingrediente supă:

  • două, trei pulpe superioare de pui grase; eu folosesc „Puiul Fermierului” sau pui de țară;
  • 1 morcov;
  • 1 ceapă;
  • 1 ardei capia;
  • o bucată mică de țelină;
  • un păstârnac sau rădăcină de pătrunjel;
  • câteva feliuțe tocate de dovlecel:
  • o legătură de pătrunjel verde;
  • o linguriță rasă de sare de Hymalaia. Recunosc, mama punea sare normală

Ingrediente găluști:

un ou, două linguri de ulei, 3 linguri de griș

Supă de găluști – mod de preparare:

  1. Se spală carnea sub jet de apă rece, iar apoi se pune la fiert într-o oală cu capac, la foc mic.
  2. Între timp, se toacă mărunt toate legumele. După ce a fiert, carnea se scoate și se dă deoparte. Se adaugă în supă legumele.
  3. În timp ce fierb legumele, poți să te apuci de prepararea găluștelor. Rețeta este extrem de simplă, iar găluștele vor fi niște pufoșenii. Însă, pentru asta, trebuie să urmezi cu sfințenie pașii de mai jos:
  4. Sparge un ou se separă albușul de gălbenuș. Peste galbenuș pune un vârf de sare, amestecă bine și lasă-l deoparte cinci minute.
  5. În alt bol, bate bine albușul, iar când devine spumos și aerat, adaugă două linguri de ulei. Amestecă încet, iar apoi adaugă trei linguri de griș,una câte una, în ploaie, amestecând încet, de jos în sus. Adaugă gălbenușul, mai amestecă puțin până compoziția devine omogenă,iar apoi las-o să se odihnească 15-20 de minute. În acest timp,grișul se va umfla, iar pasta va deveni puțin mai consistentă.
  6. După ce au fiert legumele, adaugă pătrunjel tocat, carnea de pui dezosată, iar apoi găluștele. Vor fierbe toate împreună.
  7. Cu o lingură umezită în apă rece se ia din pasta de griș și se toarnă, ușor, în supă. Aceasta nu trebuie să clocotească pentru că riști ca găluștile să se sfărâme. După fiecare gălușcă pusă în supă, umezești din nou lingura în apă rece. Găluștile se vor ridica foarte repede la suprafață, dar ar trebui să le lași să fiarbă măcar 5 minute, ca să fii sigură că nu sunt crude în interior.
  8. Supa de găluști se lasă la răcit în oala în care ai preparat-o, iar apoi se dă la rece, la frigider.

Citește și:

Desert de toamnă târzie: Mere coapte cu nucă și scorțișoară

Supă cremă de ciuperci 

Ți-a plăcut? Da-mi un like pe pagina de Facebook

0 768

Am citit în ultima vreme multe articole despre cum se dezvoltă fizic, psihic și emoțional copiii mici. Am găsit informații copiate din cărți de specialitate, care se referă la lucruri generale, fără exemple concrete, din viața de zi cu zi.  Așa mi-a venit ideea să povestesc eu ce a învățat și ce știe să facă Luca până la această vârstă. Ca să ai niște repere cu adevărat reale. Iată cele mai importante achiziții ale copilului de doi ani. 

Înainte de orice, trebuie să cădem de acord asupra faptului că fiecare copil este diferit, este unic în felul său, se dezvoltă în ritmul lui, iar acest ritm nu ar trebui comparat sau judecat. Cea mai mare greșeală pe care o poți face este să te uiți la alții, iar apoi să-ți învinuiești copilul că el nu face nu știu cum, nu are nu știu ce sau alte bazaconii de gen.

Acestea fiind spuse, am încredere că, după ce vei citi articolul, îți vei face o părere despre cum se dezvoltă și evoluează un copil de până-n doi ani, vei avea niște repere pe care să le urmărești, dar și niște așteptări reale de la copilul tău. Și nu vei mai crede toate poveștile îndrugate de părinți despre micile lor genii care la doi ani știu tabla înmulțirii. Exagerez, dar ai înțeles ideea.

Imită gesturi, sunete și cuvinte – Un copil de doi ani este capabil să imite anumite sunete pe care le aude. Nu trebuie să-i iasă perfect, dar trebuie să-i observi intenția. Luca imită pisica, vaca, calul și câinele. Imită și rechinul – nu mă întreba cum face că nu aș putea să-ți descriu exact. Imită și avionul – vjjjjjjjjjj. Luca imită gesturile pe care le fac atunci când râd – am observat că-și dă și el capul pe spate și hohotește, dar imită și mișcarea degetului arătător când îi spun NU. Dacă eu mă strâmb într-un fel sau scot un anumit sunet care lui i se pare amuzant, încearcă să mă copieze.

Urcă și coboară singur scările – Luca nu mai trebuie susținut pentru a urca și pentru a coborî singur scările.Dacă până acum o lună, ezita, uneori, la urcare și cerea să fie susținut, acum o face singur, fără nici un ajutor.

Se spală singur pe dinți – Pe dinți îl spăl de când i-au dat primii dințișori și rare ori am sărit peste acest ritual din fiecare dimineață. De câteva luni, am observat că încearcă s-o facă singur. Se urcă pe scăunelul lui din baie și îmi cere periuța. Întinde mâna după ea, o arată cu degetul și-mi explică pe limba lui păsărească ce-și dorește. După ce i-o dau, îmi cere să-i pun și pastă. Apoi, bagă periuța în guriță și face niște mișcări haotice de te tăvălești de râs. Evident, după ce îl las să se joace puțin, îl spăl eu cum trebuie. Ceea ce la început mi se părea amuzant, devine deja enervant pentru că cere să se spele pe dinți și de cinci ori pe zi.

copil care se spala pe maini

Știe să se spele pe mâini – Am în baie, sub chiuvetă, un lighean pe care Luca se urcă atunci când îl spăl pe mâini. Dacă înainte îl ajutam eu să se urce, acum Luca știe ce are de făcut și respectă tot procesul: merge la baie, aprinde lumina, deschide ușa, trage ligheanul, se urcă pe el și dă drumul la apă. Eu îi torn în palme săpun lichid și el își freacă palmele. Apoi, îl spăl eu bine de tot, așa cum trebuie. Nu știu de ce, dar nu stă să-l și șterg. Când face băiță, dacă îi spun să se spele singurel, se freacă pe burtică cu gel de duș, dar nu insistă prea mult pentru că rățușca din cauciuc și cărticica de baie sunt mai interesante.

Mănâncă cu lingura – Bucățele de mâncare solidă lua cu mâna de pe la șase luni, când am început diversificarea. Acum, la vârsta de doi ani, Luca știe să mănânce singur cu lingurița. Este adevărat că se și joacă cu mâncarea și nici nu reușeșete mereu să umple lingura, mai dă pe el din când în când, dar eu sunt mulțumită așa cum o face.

Decide singur ce trebuie aruncat la gunoi – Dacă găsește vreo hârtie sau vreun șervețel, după ce le inspectează și, eventual, se joacă puțin cu ele, se duce în bucătărie, deschide ușa de la dulapul de sub chiuvetă – unde ținem căldarea – și le aruncă tacticos la gunoi. Problema e că-l uită Dumnezeu pe acolo și mă trezesc că aruncă ceva, dar vine cu altceva luat tot din coș. Asta nu e chiar bine!

copil care se joaca cu cuburile

Îi plac jucăriile care îl solicită să gândească – I-am cumpărat mai demult o pungă cu piese Lego, mari și dintr-un plastic mai moale, ca pentru bebeluși. L-au încântat și atunci, dar acum se numără printre jucăriile lui preferate. Îi place să răstoarne toată punga pe covor și să „meșterească” la Lego minute în șir. Am observat că nu mai este atât de atașat de jucăriile de pluș și îi plac mai mult jucăriile care îl solicită să gândească: de sortare, de înșiruire.

A început să spună primele cuvinte – Sunt copii care încep să vorbească foarte devreme, dar la capitolul ăsta Luca a fost mai puturos. Abia acum, de vreo două luni, a început să mă strige prin casă, să spună tata, să ceară apă spunând apa și arătând cu degetul spre sticluță, dacă nu poate ajunge la ea. Mai rostește și alte cuvinte, pocite rău, pe care nu are sens să le scriu aici. Însă, potrivit specialiștilor, un copil de doi ani ar trebui să rostească bine mult mai multe cuvinte.

ghetute copilCopilul la doi ani se descalță singurel

Când venim de afară, ne oprim pe holul casei și ne descălțăm. Lui Luca îi place, uneori, să-și scoată singur ghetuțele și apoi șosetele. Îi place să desfacă ariciul, capsele, fermoarele. Iar dacă nu poate, trage de încălțăminte până când o scoate din picioare oricum. La ciorăpei este mai simplu. Și mai simplu pentru el este când îmi trage mie din picioare șosetele. Luca se încalță singur doar cu papuceii. Dar am observat că îi pune corect în picioare.

Cântă și dansează – Când dăm drumul la televizor pe un program de muzică, Luca începe să danseze și, la sfârșitul melodiei, bate bucuros din palme. Am observat că dă din mâini și din cap și la anumite reclame. E una care are o melodie a celor de la Depeche Mode pe care o adoră. Am observat că bate din palme când se bucură sau ceva se termină cu bine și aplaudă bucuros. O face inclusiv după ce parchez eu mașina în garaj. Dacă e să glumim puțin, aș zice că asta spune multe despre ce șoferiță desăvârșită sunt. Dacă până și un copil de doi ani mă aplaudă…mă simt ca un pilot de avion felicitat că a aterizat cu bine..

Cam acestea ar fi cele mai importante lucruri pe care Luca le face la vârsta de doi ani. Evident, sunt o mulțime de alte lucruri la care lucrăm intens. Copilul la doi ani învață zilnic câte ceva nou, chiar dacă noi nu ne dăm seama. Dar nu pune în aplicare cunoștințele când vrem noi. Ce bine ar fi fost!

Olița nu este cel mai bun prieten al lui – Încă nu am încercat serios să-l dezobișnuim de pampers și nici nu voi insista foarte mult. Când a împlinit un an jumătate, i-am cumpărat oliță și am pus-o în camera lui, să se obișnuiască cu prezența ei. La început s-a jucat cu ea, apoi a ignorat-o total, iar de ceva vreme am observat că se așază singur. I-am explicat cum funcționează, ce trebuie să facă acolo dar…mai avem de lucrat la capitolul ăsta. Pentru că se așază în joacă și se ridică după câteva secunde. Nu mai spun că se pune pe oliță îmbrăcat. Încă mai avem timp, chiar dacă nu prea mult, să exersăm. La un moment dat vom reuși, fără chin, stres, nervi, plânsete, panică…Va fi un proces natural și se va întâmpla când Luca va fi pregătit pentru asta. Până atunci cumpărăm pamperși chiloțel din magazinul pentru bebeluși, din supermarket sau de pe internet.

copil care se da in leaganNu se dă în tobogan

Luca nu se dă în tobogan pentru că îi este teamă. Și îi este teamă pentru că încă nu-și poate ține echilibrul atunci când alunecă pe tobogan. Tendința e să cadă pe spate. Simțind asta, copilul preferă să se joace cu altceva când mergem în parc. Dacă îl țin de o mânuță, prinde curaj, dar chiar și așa după o tură, nu mai vrea. Nu-i nimic. Nu e nici o dramă. Când se joacă, el trebuie să se simtă bine și să fie fericit, nu speriat și crispat.

Crize de personalitate – Și când spun asta mă refer, în primul rând, la tantrumuri. Luca este la vârsta la care începe să-și dorească tot felul de lucruri, este curios, vrea să exploreze, să cunoască. Problema apare atunci când dacă l-aș lăsa, s-ar răni sau s-ar putea întâmpla un accident. Atunci ne certăm. El vrea cu motorașul în mijlocul străzii, eu nu sunt de acord. El vrea să puna mâna pe flacăra aragazului, eu nu-l las. El vrea să deschidă cuptorul, eu nu și nu. Iar atunci se lasă cu scântei. Dar, pentru că sunt puține lucrurile pe care pur și simplu nu are voie să le facă, nu consider asta o problemă.

Poate că mai sunt și altele de spus, dar nu-mi mai aduc acum aminte. Cert este un singur lucru: copilul la doi ani începe să se cunoască, încet, încet pe sine și mediul înconjurător. Înțelege foarte multe din ce-i spui, începe să comunice din ce în ce mai bine și să-și spună și el, în felul lui, părerea. Putem spune că nu mai avem de-a face cu un bebeluș, ci cu un mic omuleț. Dar, chiar și așa, încearcă să nu-i ceri niciodată mai mult decât poate.

Sursa foto: Pixabay

0 584
femeie cu extensii de gene

La începutul acestui an, mi-am pus pentru prima oară extensii de gene și-ți povesteam aici cum a fost. Acum, la luni bune de la prima aplicare, nici nu mă gândesc să renunț la ele. O să-ți dau câteva motive care sper să te convingă să le încerci și tu măcar o dată.

Orice femeie își dorește ochi frumoși, mari, umbriți de gene lungi, curbate și dese. Din păcate, doar unele sunt norocoasele posesoare ale unor astfel de „bijuterii”. Și chiar și ele apelează, în rutina machiajului zilnic, la mascara, tuș de ochi, farduri, fond de ten sau pudră. Ne sunt cunoscute astfel de produse și încercăm să le cumpărăm și să le folosim mereu pe cele mai bune. De exemplu, până să recurg la trucul genelor false, mă aprovizionam cu cosmeticale de pe acest site. Însă, nici o mascara din lume nu mi-a transformat look-ul așa cum au făcut-o și o fac extensiile de gene. Și uite cum ajung la primul motiv pentru care ar trebui să le încerci și tu: vei avea ochii mai mari și mai frumoși, iar privirea mult mai expresivă. Practic,vei obține exact ceea ce încerci să obții folosind mascara dar, din păcate, nu-ți iese niciodată cum ți-ai dori.

Extensii de gene: Adio machiaj, bun venit naturalețe!

De când am extensii de gene nu mai simt nevoia să folosesc farduri pentru ochi. De mascara nici nu se mai pune problema, pur și simplu nu-și mai are rostul. Am renunțat la tuș, creion contur și culori și am adoptat un machiaj natural. Asta înseamnă că aplic o cremă-bază, apoi puțin fond de ten – folosesc un produs lichid cu acoperire mare – poate niște pudră, iar la sfârșit un fard de obraz în tonuri cât mai naturale. Încă puțin ruj și am ieșit pe ușă.

Punctul forte al machiajului meu nu mai sunt culorile, ci genele de un negru cărbune, dese și lungi. Poți opta pentru variantele 2D – două fire pe o geană – 3D – trei fire pe o geană – Russian (8-10D) sau Hollywood. Eu am ales modelul 3D, stil „ochi de pisică”, iar asta tocmai pentru a da ochilor o formă cât mai alungită. Dar, poți opta și pentru extensii de gene stilul „păpușă” care dă senzația unor ochi mari și rotunzi. Depinde de forma ochilor tăi și de ce ți se potrivește mai bine. Oricum, toate aceste aspecte vor fi discutate la salon cu specialistul. Și încă ceva: poți încerca și gene colorate. Crede-mă, sunt fabuloase! Am văzut recent câteva fotografii care m-au făcut să-mi doresc să le încerc și eu. Probail, voi opta doar pentru câteva extensii colorate, aplicate în coltul exterior al ochilor.

Ai un ten proaspăt, tânăr și luminos

Tenul curat, fără a fi încărcat cu straturi de machiaj, este un ten proaspăt și mult mai luminos. Chimicalele din farduri nu mai afectează porii pielii care sunt, în sfârșit, lăsați să respire liberi. Mai mult, pentru că nu te mai machiezi, nu mai trebuie să folosești în fiecare seară produse demachiante și ele pline de chimicale, coloranți și parfum. Nu mai spun că pielea devine mai curată, acneea și punctele negre dispar. Și genele tale naturale sunt protejate. Poate cel mai protejate. Mai ții minte cât trebuie să muncești ca să dai jos stratul de mascara waterproof? E un chin, iar genele tale suferă foarte mult în momentul în care le cureți, mai ales dacă insiști cu mișcări agresive.

Multe persoane m-au întrebat cum arată genele mele naturale, dacă mai am așa ceva…Da, am în continuare gene naturale, nu am rămas cheală. Singurul lucru pe care l-am observat – între aplicări – este faptul că genele naturale nu mai sunt la fel de curbate, ci mai mult drepte. Mi s-a explicat că acest lucru este cauzat de greutatea genelor false. Iar explicația pare destul de logică: două, trei fire aplicate pe o singură geană…cântăresc ceva…

Dacă nu ești foarte hotărâtă și nu știi excat ce să faci, înainte de a te duce la salon pentru a-ți aplica extensii de gene, fă acasă un mic experiment. Poți cumpăra o pereche de gene false – aici o să găsești produse de calitate – care se aplică prin lipire și vezi cum îți stă. Alege o mărime care crezi că ți se potrivește și vezi apoi diferența. Te vei îndrăgosti pe loc de ele! Iar dacă nu-ți place, le poți da jos imediat.

Sursa foto: Pixabay