Cat te-am iubit!

Sasha mergea cu capul in jos si cu mainile adanc infipte in buzunare. Purta un palton scurt, drept, cu gulerul ridicat si-o esarfa groasa incolacita de cateva ori in jurul gatului. In picioare – ghete cu caramb inalt in care-si indesase la repezeala blugii. Iar pe cap un fes fistichiu si larg ce-i cadea intr-o parte. Arat ca un pampalau..isi spuse cand, din intamplare, se privi in geamul unui magazin. Isi aprinse o tigara si mari pasul. Trase fumul adanc in piept. Unde dracu ma duc eu? Ce fac? Ce fac? De ce dracu fac asta? ii urlau in timpane gandurile. Pasii il purtau insa mai departe, tot mai departe. Nu stia unde merge dar simtea nevoia sa se piarda printre straini. Aici nu ma judeca nimeni, isi spunea. Aici, printre ei, nu trebuie sa dau socoteala de ce sunt cum sunt, de ce fac ceea ce fac, de ce gandesc ce gandesc. Isi inclesta pumnii incercand parca sa stranga ultima atingere a degetelor ei. Clade, fine, blande. Dar nu mai simti nici caldura, nici finetea nici cumintenia lor. Probabil ca acum esti cu Ana la o cafea si te gandesti cum sa ajungi cat mai repede acasa. La mine. La noi. Sasha zambi amar. Si se arunca apoi in bratele Corinei. O stranse pana la durere, ea gemu usor iar el isi ingropa buzele in parul ei castaniu. Ce mica esti! Si ce nevinovata! isi spuse si o privi adanc in ochi. Ti-e frig? Hai sa bem o cafea! Mira, cat de mult te-am iubit! 
…..
Miruna mergea cu capul in jos si cu mainile adanc infipte-n buzunare. Purta un palton scurt, drept, cu gulerul ridicat si-o esarfa groasa, incolacita de cateva ori in jurul gatului. In picioare – ghete negre cu caramb inalt. O fusta bogata si colorata ii marginea genunchii. Iar pe cap – un fes fistichiu si larg ce-i cadea intr-o parte. Arat ca o proasta, isi spuse cand, din intamplare, se privi in geamul unui magazin. Isi aprinse o tigara si mari pasul. Trase fumul adanc in piept. Unde dracu ma duc eu? Ce fac? Ce fac? De ce dracu fac asta? ii urlau in timpane gandurile. Pasii o purtau insa mai departe, tot mai departe. Pentru ca luase de mult timp o hotarare iar acum..abia acum avusese curajul s-o priveasca fatis in ochi.

Se simti pentru prima oara, dupa ani buni de lancezeala, libera. Simtea ca e om mare. Ca-si ia viata in maini, ca o suceste pe toate partile ca pe o bucata de plastelina calda. In jurul ei, trecatori grabiti, un caine incolacit pe-un capac de canal, covrigi la colt de strada si merdenele calde. Isi stranse buzele incercand sa simta ultimul lui sarut. Cald, bland si fin. Dar nu-i mai simti nici caldura, nici finetea, nici cumintenia. Probabil ca acum esti cu Adi, la o bere, si nu stii cum sa faci sa ajungi mai repede acasa. La mine. La noi. Miruna zambi amar. Si se arunca in bratele lui Mircea. Il stranse pana la epuizare iar el isi ingropa fata in parul ei castaniu. Ti-e frig? Hai sa mergem la o cafea! Sasha, cat de mult te-am iubit!

Buna, ce faci?
Buna..traiesc!
Tu?
Si eu traiesc!
Sa fii cuminte!
Si tu sa fii cuminte!

Cand simti ca o poveste moare, las-o sa moara. S-ar putea s-o faca frumos. Nu-i prelungi agonia pentru ca o vei transforma dintr-o poveste frumoasa cu sfarsit, intr-un banc prost si sec. Nu vei mai zambi cand ti-o vei aminti. Vei da din mana a lehamite si te vei simti invadat nu de nostalgie, ci de un sentiment de repulsie. Un mister, o minune topita, in cele din urma, in banalitate, in meschin, in ieftin. Da-i drumul sa se duca si iti vei aminti mereu de frumusetea ei de atunci. Tine-o prizoniera, cu forta langa tine si-ti va muri in brate si sub priviri. Si mereu iti vei aduce aminte de uratenia ei de atunci.