Ai simțit vreodată cum gândurile negre te împresoară, te sufocă, îți colocotesc în suflet și te strâng ca o gheară? Eu cu siguranță da...Iar atunci când mi-am dat seama că mi-e din ce în ce mai greu să trăiesc cu ele, le-am scos la lumină, le-am analizat, le-am aranjat și le-am așezat de data aceasta în ordine, fiecare în sertarul său. Am început să scriu un blog în care am adunat toate fricile, toate spaimele, toate decepțiile și dezamăgirile.
A fost un proces destul de greu, la început de voință, care m-a purtat apoi pe drumul autocunoașterii. Am descoperit răspunsuri, iar răspunsurile mi-au transformat percepția față de lume, față de tot ce mă înconjoară, mi-au modelat gândirea și judecata. Am învățat să iert, să uit, să sper și să cred. Am trăit și trăiesc un proces compex de metamorfoză și da, vreau să cred că am devenit un om mai bun.
Scrisul este cea mai bună terapie atunci când crezi că nimic nu te mai poate ajuta. E ca o mână invizibilă care te trage la suprafață atunci când te scufunzi sau care îți oferă sprijin când cauți echilibru. Odată puse pe hârtie problemele pe care le credeai fără soluție devin simple dileme. Scrie-le pe blog și descrie-le! Pentru ca apoi să poți merge mai departe.
Momentul acela cand iti inghiti lacrimile si-ti spui ca maine totul va fi bine...Momentul acela cand simti ca-ti pierzi mintile si ratiunea si puterea de a mai continua...Momentul acela cand privesti in jur si vezi ca ai obtinut tot ce ti-ai dorit vreodata de la viata si, cu toate...
"Uite, asa cat pumnul erau, ziceai ca a venit sfarsitul lumii, Doamne apara si pazeste, ce-am mai tras atunci!", povestea tanti Lenuta, fluturand prin aer un pumn mic si sfrijit, cu o piele pamantie si ridata. "Niste fulgi...uite asa roiau pe sus, uite-asa!!", spunea si-si agita mainile privind in...
Am plecat târziu din redacție. Să fi fost ora nouă..nouă jumătate. Mă grăbeam să mai prind deschis magazinul din colț, ca să cumpăr repede ceva de mâncare. În ultimele zile, prin frigiderul meu cam bate vântul. În fața mea, la coadă, o mămică cu un bebeluș în brațe și...
Cand am iesit azi dimineata din casa, am simtit primul miros de toamna, un miros puternic de frunze vestede si uscate, dar mai ales de frunze arse si pamant reavan. De unde naiba frunze aici, printre betoane? Si m-am oprit in loc, am tras adanc aer in piept si...
Prietenie dezinteresată nu există, degeaba auzim în stânga și-n dreapta că a fi prietenul cel mai bun al cuiva înseamnă să dai totul și să nu ceri nimic în schimb. Să nu aștepți să primești ceva. Nu știu ce ați auzit voi, dar eu, una, am auzit des placa...
Ne obișnuim cu rutina - un cuibușor călduț, în care avem impresia că ne este bine, un drum drept pe care ni l-am trasat, poate, cu mare greutate la început, dar pe care mergem acum cu ochii închiși. E plăcut să știi că în fața ta nu sunt obstacole....
Te iubesc oricum si oricand. Te iubesc dimineata, cand te trezesti mofturoasa, te iubesc cand te dai lenesa jos din pat, cand iti tarai pasii goi pe parchet, iti iubesc parul valvoi si ochii intredeschisi, molatici, te iubesc cum iti pregatesti cafeaua, scufundata in ganduri si vise confuze, te...
Sasha mergea cu capul in jos si cu mainile adanc infipte in buzunare. Purta un palton scurt, drept, cu gulerul ridicat si-o esarfa groasa incolacita de cateva ori in jurul gatului. In picioare - ghete cu caramb inalt in care-si indesase la repezeala blugii. Iar pe cap un fes...