Caut creșă pentru Luca. Uite ce nu voi accepta niciodată!

Caut creșă pentru Luca. Uite ce nu voi accepta niciodată!

0 1013

În august, vreau, nu vreau, trebuie să mă întorc la job. Cine mă cunoaște, știe că încă mă aflu în concediu pentru creșterea copilului. Însă, din vară, Luca va trebui să intre în colectivitate, căci să angajez o bonă cu normă întreagă…nu am curaj. Așa că mi-am luat copilul în brațe și inima-n dinți și am plecat să vizităm creșe particulare aflate cât mai aproape de casă.

Știu că nu există creșa perfectă, fiecare părinte având propriile lui criterii de selecție. Așa că nu-mi voi permite să-ți dau sfaturi, îți voi spune, în schimb, care sunt lucrurile care contează pentru mine, la ce sunt eu atentă când vorbesc cu personalul unei creșe sau fac o vizită. Și îți voi spune și ce nu voi accepta vreodată.

De la început îți spun, cu mâna pe inimă, dacă te afli în căutarea grădiniței sau a creșei perfecte, să știi că nu există așa ceva. Dacă te încântă meniul, vei fi dezamăgită de numărul mare de copii din grupă. Dacă te încântă spațiul generos din încăperi, nu-ți va conveni faptul că nu există suficientă lumină naturală. Dacă te încântă programul, nu vei fi de acord cu prețul. Dacă îți place tot ce vezi, te vei răzgândi când vei afla că unitatea respectivă oferă copiilor alimente de la firme de cattering sau nu există cabinet și personal medical. Și tot așa… Ce să alegi? Evident, ce ți se pare cel mai important pentru copilul tău. Căci fiecare este unic, fiecare are propriile sale nevoi. Deci, nu pot să-ți spun eu ce este cel mai bine pentru el. Îți voi spune ce cred că este esențial pentru Luca al meu: siguranța lui, sănătatea lui fizică și psihică. Aici intră un meniu sănătos, o curățenie exemplară și personal dedicat – oameni calzi, cu care cel mic rezonează. Dar să le luăm pe rând…

femei curatenie

Nu cred că exagerez atunci când spun că o curățenie exemplară este absolut obligatorie în orice unitate de învățământ școlar sau preșcolar. De exemplu, în ceea ce privește igiena, mi se pare inadmisibil ca la toaleta folosită de personal să nu existe hârtie igienică, săpun pentru spălat pe mâini, șervete pentru șters pe mâini sau aparate pentru uscat mâinile. Aproape de fiecare dată când am vizitat câte o creșă am întrebat ce dezinfectanți și produse de curățenie se folosesc, am verificat cum stau la capitolul zugrăveală, dacă pereții prezintă mucegai sau igrasie, dacă pe jos există mochetă, parchet sau linoleum și starea acestora, cum se prezintă mobilierul și jucăriile copiilor. Nu am stat acum să deschid dulapuri să văd dacă scârțâie vreo ușă, însă contează foarte mult impresia per ansamblu. Să ai acel sentiment de curat, de nou, de îngrijit. O mochetă roasă, un covoraș decolorat, o clanță stricată, pereți pe alocuri scorojiți, umezeală și miros greu la toaletă, geamuri murdare..toate acestea contează enorm atunci când te gândești la copilul tău. Pentru că un spațiu neigienizat corespunzător îți poate trimite copilașul direct la spital. Și mi se pare firesc ca atâta vreme cât eu, la mine acasă, păstrez o curățenie exemplară – folosesc produse de calitate, de cele mai multe ori produse sano forte, aspir, șterg praful, dezinfectez periodic – atunci și creșa la care-mi duc copilul ar trebui să aibă cam aceleași priorități.

cresa copii

Cred că suntem cu toții de acord că numărul de copii într-o grupă contează enorm. Cu cât sunt mai puțini, cu atât șansele ca ei să se îmbolnăvească luând viruși unii de la alții sunt mai mici. Una e să existe într-o grupă 13 copii și alta e să ai de-a face doar cu 6. E doar un exemplu…Apoi, cu cât numărul de copii este mai mic, cu atât îngrijitoarele vor putea să le facă mai bine față. Una e să ai grijă de 15 copii și alta e să ai grijă de 8 să zicem. Nu mai spun că fiecare copil va primi o atenție mai mare din partea personalului. Pentru mine contează foarte mult acest aspect. Îmi doresc ca băiețelul meu să beneficieze de toată grija și atenția doamnelor, nu să primească cu porția. Îmi doresc ca îngrijitoarele sau educatoarele să interacționeze cât mai mult cu copilul meu, nu să fie lăsat de izbeliște, să se joace cu ce apucă și să facă ce vrea pentru că ele sunt foarte ocupate cu alții. Într-o grupă cu mulți copii, acest lucru se cam întâmplă din păcate. Cumva..e și normal…uneori, doamnele sunt depășite de situație. Mai ales că vorbim despre copii mici, cu care nu te poți înțelege cum o faci cu unul mărișor.

copil mic care mananaca singur

Despre meniul copiilor se poate vorbi la infinit. Este un subiect foarte delicat pentru unii părinți, mai exact pentru cei care acasă își hrănesc odraslele cât mai sănătos. O să mă dau ca exemplu chiar pe mine. Eu nu sunt de acord ca Luca – de un an și trei luni acum – să mănânce prăjeli, dulciuri, pâine albă, mezeluri, alimente sărate și să fie îndopat cu cereale. Acasă primește fructe, legume preparate la abur sub formă de piure, mâncare gătită fără prăjeli și fără sare, foarte puțină pâine integrală, iar cereale doar de două ori pe săptămână: hrișcă, quinoa, secară, ovăz, fulgi de porumb. Îți dai seama că nu am găsit un astfel de meniu – nici nu mă așteptam – dar măcar să fie cât de cât orientat în această direcție. Apoi, mă interesează foarte mult să știu cine stabilește meniul celor mici – ar trebui să fie vorba despre un specialist în nutriție, nu despre doamna directoare care are studii economice. Trebuie să recunosc, m-a șocat răspunsul unui manager care la întrebarea cine stabilește meniul copiilor mi-a răspuns nonșalant NOI – conducerea. Nu în ultimul rând, eu caut o creșă cu bucătărie proprie, nu o unitate care are contract cu firme de cattering.

baietel bolnav

Ehe…iată, într-adevăr, un subiect foarte controversat, care încinge de fiecare dată spiritele: îmbolnăvirile copiilor. De-o parte a baricadei sunt părinții, de alta se află conducerea grădiniței sau a creșei.

Evident, la fiecare vizită am atins și acest subiect: cum procedați în cazul în care dimineața, la prima oră, un părinte își aduce copilul la creșă cu mucii la nas sau tușind foarte rău. Iar răspunsurile au fost mai mult sau mai puțin evazive. La acestă întrebare simplă nu mi s-a răspuns niciodată direct. Unii manageri mi-au spus că cei bolnavi nu sunt primiți. Dar ce înseamnă bolnavi, am întrebat. Înseamnă să aibă febră, să nu se țină pe picioare sau să vomite, mi s-a răspuns. Adică să fie praf! În rest, nu e nici o problemă dacă au muci – pot fi de la frigul de afară, doamnă – sau tușesc ușor. Poate le-a rămas o tuse mai veche, asta nu înseamnă că sunt și bolnavi. Am trăit s-o aud și pe asta: un copil care tușește poate fi sănătos tun.

Mai mult, când am întrebat despre protocolul în ceea ce privește boli precum varicelă să zicem, unul dintre manageri m-a aburit cât m-a aburit, iar la sfârșit, văzând că nu m-a convins, mi-a replicat plictisit ceva de genul..haideți, doamnă, că de aia se numesc boli ale copilăriei, ca să le facă, nu? În acel moment mi-am imaginat cum sar peste biroul care ne despărțea și îl iau pe individ la palme…Ok..dacă așa se pune problema atunci nu, mulțumesc! Și am plecat acasă simțindu-mă cumva foarte vinovată față de copilul meu..uite, mami, pe mâna cui era să te las…Acum, să stabilim un lucru: la creșă Luca se va îmbolnăvi. Îmi este clar. Odată ce va intra în colectivitate, copilul va lua toți germenii și toate bacteriile posibile. Așa cum spunea o altă doamnă directoare, este un lucru inevitabil. Însă, una este să vină acasă cu o simplă răceală și alta e să ajung cu el internată prin spitale, cu cine știe ce pneumonii, streptococi și alți balauri…

Ca să închei acest capitol, am fost nevoită de fiecare dată să aud povești despre imunitatea copilului meu, despre faptul că unii se îmbolnăvesc foarte grav, alții mai puțin grav, că și părinții sunt de vină pentru că nu-și țin odraslele bolnave acasă și câte și mai câte. Sunt de acord cu toate acestea până la un anumit punct. Una peste alta, nici un răspuns nu m-a mulțumit pe deplin. Aș vrea să aud un manager care spune: doamnă, orice copil care se prezintă răcit, cu muci, care tușește, care este apatic, plange, este nemulțumit, se vede că nu se simte bine, nu este primit. Punct. Nu voi auzi asta de la nimeni cred…

activitati cresa bebelusi

La creșă sunt primiți, în general, copii între unu și 3 ani. Mici, într-adevăr. Motiv pentru care activitățile dedicate lor sunt aproape inexistente. La unele creșe, să ne-nțelegem…Nu generalizez. Sunt lăsați să se joace cu jucăriile și atât. Nu sunt deloc de acord cu asta. Pentru fiecare vârstă există activități pentru care educatorul sau învățătoarul poate opta. Chiar dacă sunt mici, acești copii pot fi antrenați în diverse jocuri pentru vârsta lor. Să-și pună mintea la contribuție, să-și exerseze logica, să învețe, să acumuleze informații. Te întreb eu acum pe tine: ce învață un copil de un an când se joacă în neștire pe covor cu o mașinuță de plastic? Ia dă-i niște căpăcele să le pună unele în altele, niște cuburi să construiască un turn, ia dă-i niște inele din plastic să le pună pe o tijă sau pe un băț..sunt multe alte lucruri pe care le poți face cu un copilaș mic, doar astea mi-au venit în cap acum…la întrebarea mea – ce activități există pentru copii – mi s-a răspuns ceva de genul..păi nu există ceva anume..ei se joacă, sunt prea mici…Eu nu vreau să-mi duc copilul într-un mediu care să-l facă să stagneze sau chiar să involueze din punct de vedere al inteligenței.

copilas la medic

De fiecare dată când am vizitat o creșă, am fost atentă cât de mari sunt încăperile în care își desfășoara activitatea copiii. În unele cazuri am fost foarte mulțumită, în altele..m-am îngrozit. De exemplu, imaginează-ți 13 sau chiar 15 copilași înghesuiți într-o cameră puțin mai mare decât sufrageria ta..Plus două îngrijitoare…

Importantă este și lumina naturală de care beneficiază ei mici. Un alt aspect care m-a interesat în mod deosebit a fost cel legat de somnul copilului la prânz. Cum procedați dacă băiețelul meu nu doarme la prânz, plânge și îi deranjează pe ceilalți copii? Răspunsul? Îl scoatem din cameră și îl ținem să se joace pe hol!!! Unde??? Că nu cred că am înțeles bine..Îl țineți pe hol??? Ca să ne înțelegem…pe hol, la ultimul etaj, fără nici un loc amenajat pentru joacă, pe jos linoleum, curent, praf…și o balustradă care mi-a dat efectiv frisoane.

Nu în ultimul rând, importante sunt și jucăriile celor mici. De exemplu, nu mi-a plăcut atunci când, fiind în vizită cu copilul meu la una dintre creșe, Luca îmi aduce o figurină mică din plastic, roasă, scorojită și decolorată care repreznta – dacă nu mă înșel – un mic dinozaur. Ce înțelege un copil de un an și trei luni – cât are al meu – din acea jucărie? Cu ce îl ajută pe el? Cu nimic!

Am întrebat și despre existența unui cabinet medical și despre prezența unui asistent medical sau medic. Unele creșe au așa ceva – și cabinet și asistent permanent, altele, nu. O doamnă directoare mi-a spus că în creșa pe care o conduce dumneaei vine de două ori pe săptămână o asistentă care verifică aleator starea de sănătate a copiilor. Cum adica aleator? Îi ia așa..pe sărite…Dar este o doamnă foarte profi pentru că lucrează la un spital de copii. Wow! Impresionant, ce să spun…

Cârcotașii vor spune că exagerez, că lucrurile nu stau chiar așa, că nu e totul atât de negru, că există și creșe cum îmi doresc eu. Să fim înțeleși: eu nu generalizez. Eu ți-am spus aici ce caut și ce am găsit până acum. Cu siguranță există și creșe așa cum îmi doresc. Numai că încă nu le-am găsit eu. Și nu le-am găsit pentru că am căutat deocamdată ceva pe lângă casă. Consider că Luca este prea mic pentru a fi urcat în fiecare dimineață în mașină, pentru a îndura traficul infernal de la ora 7 doar ca să ajungă la o creșă din centru…așa că îmi asum compromisul, dar nu voi face rabat de la chestiile esențiale care ar pune în pericol sănătatea băiatului meu. Mai căutăm…lista este generoasă..Vă pupă Mimi!

COMENTARII

Lasă un răspuns