Mi-am pus gene false și-ți spun și ție cum a fost
Mi-am dorit de foarte mult timp să-mi pun gene false, dar nu am avut niciodată curaj s-o fac. Până de curând. Pentru că, de fiecare dată când îmi spuneam gata, mâine mă programez la salon, în următorul minut mă trezeam răscolind furibund internetul în căutare de cât mai multe informații. Și, din păcate, n-am găsit multe povești cu final fericit. Așa că de fiecare dată m-am răzgândit.
Am acasă trei sau chiar patru tuburi de mascara. Am folosit de-a lungul timpului tot felul de perii și periuțe, tot felul de texturi și culori. Am încercat tot ce se putea încerca pentru a avea genele lungi, dese și arcuite, inclusiv tratamente naturiste cu ulei de ricin, vitaminele A și E. Nimic nu m-a mulțumit pe deplin. Așa că ideea extensiilor de gene părea cea mai potrivită opțiune. Îmi încolțise de mult în minte, stătea acolo ascunsă și aștepta momentul să iasă la suprafață. Și am început să caut informații. Nu mă interesa în mod special cum se întrețin genele, ce trebuie să faci și ce nu ca să reziste cât mai mult timp, pentru că astfel de lucruri aveam să aflu de la tehnicianul la care aș fi apelat. Pe mine mă interesau poveștile altor femei care au trăit o astfel de experiență. Și le-am descoperit…Așa am aflat că după aplicare te pot ustura ochii din cauza adezivului, că pleoapele se pot înroși și inflama, că după ce renunți la extensii genele tale naturale sunt distruse, rare, fragile..vai de capul lor…că dacă nu sunt aplicate corect, genele false cad foarte repede și cad cu tot cu genele tale naturale…că după ce le îndepărtezi rămâi „cheală” și câte și mai câte. Te cam sperie astfel de povești…Parcă nu-ți mai vine să încerci și tu. Dar, trebuie să știi că lucrurile nu stau chiar așa. O să-ți povestesc experiența mea, iar după ce afli cum a fost vei decide singură dacă vrei să încerci sau nu. Eu nu încerc să te conving de nimic. Eu îți povestesc cum a fost la mine..
Două sfaturi…
În primul rând – îmi permit să-ți dau un sfat – nu recurge la această tehnică dacă genele tale sunt lungi, dese și curbate. Nu are nici un sens să încerci extensiile doar pentru că așa se poartă, așa ai văzut în reviste sau și-a pus cea mai bună prietenă a ta. Orice intervenție lasă urme mai mici sau mai mari. În al doilea rând, mare grijă la salonul la care te duci și pe mâna cărui tehnician te lași. Este bine să te interesezi înainte, să întrebi, să ceri păreri, să cauți recenzii pe internet, să vorbești cu alte cliente. Dacă ai cea mai mică îndoială, mai bine caută în altă parte. Eu m-am hotărât după ce am admirat îndelung chipul manichiuristei mele. Un ten curat, luminos, niște sprâncene perfect pensate și niște gene lungi și arcuite care-i scoteau în evidență ochii. Fără farduri, fără mascara, fără machiaj greu și încărcat. Totul natural, nimic exagerat, nimic prea mult. Am întrebat-o cum de reușește să arate atât de bine fără machiaj. A zâmbit și a fluturat în glumă, ca o divă, din gene. Mi-am spus ok, gata, sunt pregătită, este momentul să încerc și eu. Așa că mi-am făcut o programare la același salon și la același tehnician la care a apelat și ea. Iar marele eveniment s-a produs chiar a doua zi.
Foarte…foarte…foarte
Am avut emoții, recunosc. Mi-a fost frică să nu am vreo reacție alergică de la adeziv, să nu mi se deterioreze genele naturale și să rămân fără ele, să nu mă usture ochii, să nu lăcrimez în exces, să nu mi se inflameze pleoapele și să ajung, doamne ferește, la Urgențe. Dar totul a decurs perfect. Bine…nu am reușit să adorm, așa cum am auzit că se poate întâmpla. Deși eram ruptă de oboseală. Nu știu de ce spun unele fete că poți trage un pui de somn în timp ce tehnicianul te „lucrează”. Probabil este o glumă. Partea proastă a întregului proces fost că timp de o oră jumătate a trebuit să stau cu ochii închiși, întinsă pe pat, aproape nemișcată. Am amorțit și a fost destul de neplăcut. Destul de neplăcut a fost și când, la final, tehnicianul a îndepărtat cei doi plasturi fixați sub pleoapele inferioare.
În rest..am stat cumințică și am așteptat să mă bucur de rezultat. Și mi s-a părut că a trecut o veșnicie. Eram curioasă, de abia așteptam momentul să mă privesc în oglindă. Pentru că, înainte de a începe procedeul, i-am spus tehnicianului ce-mi doresc: gene nu prea lungi, nu prea curbate, cât mai naturale dar, în același timp, să se vadă. Mi-a pus extensii 2 D și 3 D, iar când m-am privit în oglindă am avut surpriza vieții. Nu știam la ce să mă aștept, nu știam cum voi arăta, nu aveam nici cea mai vagă idee. Eram obișnuită cu volumul dat doar de mascara. Acum, genele mele erau dintr-o dată foarte lungi, foarte dese, de-un negru cărbune și foarte rigide. Parcă aveam lipite de pleope niște mături mici și stufoase. Observi că am repetat cuvântul foarte. Nu degeaba…pentru că totul era prea mult. Le simțeam cum îmi ating pleoapele de sus, și – incredibil – le vedeam!
Însă, senzația inițială pe care am avut-o – de nenatural și nefiresc – era contrazisă de ochii mei absolut superbi. Dintr-o dată păreau mai mari, culoarea lor mai intensă…chipul meu era transformat, parcă tocmai ce trecusem printr-o schimbare de look. Nu mai spun că pleoapele nu erau nici umflate, nici roșii, nici iritate, ochii nu m-au usturat deloc.
Usturime, lăcrimare, ochi roșii
În ziua respectivă cred că m-am uitat în oglindă de o mie de ori.Și, pentru că sunt un om foarte greu de mulțumit, cu cât trecea timpul, cu atât mi se părea că totul este prea exagerat. Însă, a doua zi nu mi s-a mai părut așa o tragedie, iar a treia zi deja mă obișnuisem cu noul meu chip. Am realizat că nu e nimic în neregulă cu mine. Oamenii mă priveau în continuare la fel, firesc, nimeni nu m-a fixat cu privirea, nimeni nu m-a arătat cu degetul. Și vreau să cred că s-au purtat așa nu din politețe.
Buun…au trecut cele 48 de ore, timp în care nu am avut voie să ud ochii – mai bine zis pleoapele. Abia când m-am spălat pentru prima dată pe față așa cum o face toată lumea în mod normal, am aflat ce înseamnă să te usture ochii. Apa a intrat în contact cu adezivul, iar această substanță – nu știu cum s-o numesc altfel – mi-a cam dat bătăi de cap. Usturime, lăcrimare, ochi injectati și roșii. Pentru câteva minute, până când am reușit să mă șterg bine pe față. Senzația nu este deloc plăcută, deși după câteva zile trece. Atunci observi că și genele devin moi și mătăsoase, nu le mai vezi, nu te mai încurcă cu nimic.
Frumoasă non-stop
Am fost dezamăgită când, chiar a doua zi dimineață am găsit câteva extensii pe pernă. Însă, iată, au trecut deja patru săptămâni, iar genele rezistă, sunt acolo, puțin mai rare, nu chiar atât de dese, dar încă nu am nevoie de mascara. Și, la cum se prezintă, cred că vor mai rezista mult și bine. Deși mi s-a spus să vin la întreținere după trei săptămâni, voi aștepta să cadă singure. Vreau să văd care va fi starea genelor mele naturale. Dacă sunt deteriorate, cred că voi renunța la extensii. Dacă sunt ok, poate îmi voi pune din nou. Dar, pentru că nu mi se pare în regulă să mă usture ochii atunci când mă spăl pe față, voi alege cu mai multă atenție un alt salon.
În momentul de față nu sunt nici pro, nici contra extensiilor de gene. Deși îmi place ce văd în oglidă. Este incredibil cât de bine te simți știind că ești frumoasă de dimineața până seara și noaptea când dormi. Să știi că poți ieși oricând din casă fără pic de machiaj și să arați perfect. Iar dacă nu vrei să renunți de tot la machiaj, nu trebuie decât să folosești puțin fond de ten, corectoare sau anticearcăn – după caz – și un ruj roșu. De asemenea, nu uita că-ți poți scoate în evidență ochii și privirea nu numai cu ajutorul extensiilor de gene, ci folosind și un creion contur sprâncene într-o culoare cât mai naturală. Următoarea procedură pe care vreau s-o încerc este tehnica microblading – cea prin care ți se reconstruiește forma sprâncenelor. Însă, aici chiar nu este de joacă…va trebui să găsesc un specialist și un salon serios. Îți voi povești și despre asta la momentul potrivit.
Sursa foto: Pixabay, Unsplash