L-am dus pe Luca la înot. Uite cum se desfășoară lecțiile pentu bebeluși
Suntem la a patra ședință de înot, iar Luca a început deja să dea singur din piciorușe. Sunt tare mândră de băiețelul meu și nu pot decât să mă felicit pentru alegerea făcută. Ca orice părinte, îmi doresc tot ce este mai bun pentru copil: să fie sănătos, vesel, să se dezvolte armonios, să fie puternic psihic și plin de încredere. Așa că-ți voi spune și ție cum m-am pregătit, dar și cum decurge o ședință de înot pentru bebeluși. Poate experiența mea te va face să mergi și tu cu bebe la bălăceală.
Mi-am dorit încă de anul trecut să-l duc pe Luca la înot, dar n-a fost să fie…Inițial, mi s-a spus că este prea mic, să mai așteptăm până împlinește șase luni. Apoi, după ce a mai crescut, au venit concediile, ne-am luat cu una, cu alta, cu ieșirile afară în părculeț, cu plecările la țară…și uite că a venit iarna. Parcă nu mă trăgea inima să ies cu copilul în ger după o oră de bălăceală. Acum, în schimb, chiar nu am mai avut nici un motiv să amân momentul. Așa că am ales piscina și am vorbit cu un instructor.
Ce am aflat…
Față de alte sporturi, înotul poate fi practicat de copil începând cu vârsta de șase luni. Uneori, copilul poate fi chiar mai mititel. Iar asta pentru că bebelușii se simt în bazin ca în mediul lor natural. Motivul este simplu: ei încă nu și-au pierdut reflexele pe care le-au dobândit în burtica mamei, apa din piscină fiind asociată cu lichidul amniotic. Din păcate, cu cât cresc, cu atât aceste abilități se pierd…Acesta este motivul pentru care un copil dat la înot de mic are șanse foarte mari să învețe să înoate până la vârsta de doi ani.
De ce să-l duci la înot?
Cel mai bine ți-ar explica un medic pediatru sau un kinetoterapeut. Eu, una, am avut o discuție chiar cu instructorul. În primul rând, înotul este sportul pe care copilul îl poate practica de la vârste foarte fragede. N-o să vezi niciodată un bebeluș jucând fotbal sau mergând la karate. În schimb, la înot copiii intră în bazin chiar înainte de a învăța să meargă. Practicând sportul de mici, ei se obișnuiesc cu un anumit stil de viață și vor trăi ca adulți mult mai sănătos. Acești copii vor prefera să facă mișcare în loc să stea cu ochii lipiți de ecranul televizorului, al tabletei sau smartphonului. Jocurile pe calculator nu îi vor atrage prea mult..pentru ei, distracția va presupune activitate, sport, ieșiri în aer liber.
Tot instructorul mi-a spus că înotul ajută organismul să devină mai rezistent, circulația sângelui îmbunătățește sistemul imunitar, păstrează sănătatea inimii și a plămânilor. Prin înot se exersează toate grupele de mușchi, aceștia se dezvoltă armonios, iar copilul mic învață să meargă în piciorușe de timpuriu. Dar nu numai. Înotul, ca și mișcarea în general, elimină stresul – și copiii, din păcate, sunt foarte stresați. Tot prin înot copilul capătă încredere în el, devine mai independent, mai curajos, cu inițiativă – ceea ce, trebuie să recunosc, îi cam lipsește lui Luca. El este obișnuit să stea mai mult după fustele mele, deși nu i-am încurajat niciodată un astfel de comportament. Dimpotrivă. Dar Luca este un copil foarte dependent de mine, nu stă mai mult de cinci minute singur, iar în casă mă urmărește peste tot ca un cățeluș. Poate că înotul o să-i prindă bine.
Până să începem lecțiile de înot, dar și până să ieșim afară în părculeț la leagăne și copii, a fost destul de greu cu plictiseala și cu statul numai în casă. Deh…ploile, ninsoarea, gerul, vântul nu ne-au lăsat să ne bucurăm prea mult de aer curat. Dar, am reușit cât de cât să ne ocupăm timpul cu joacă. Deși Luca e băiețel, el nu se joacă cu mașinuțe, așa cum s-ar juca fețițele cu papusi. Lui îi place să sorteze căpăcele, să le înșire, să pună paie de plastic în găurelele de la sită, să pună cuburile unele în altele sau să care jucăriile după el dintr-o cameră în alta. Ne jucăm și cu mingea, ascultăm muzică pentru copii, dansăm și mergem „cu calul”. Eu fiind calul. Luna viitoare vreau să-i cumpăr o măsuță cu scăunele unde să stea să coloreze. Dacă ar fi fost fetiță nu i-ar fi lipsit o casuta papusi. Așa că, băiețel fiind, o să primească un cort în care să se ascundă sau să-și facă o cazemată.
Ce piscină să alegi?
Norocul nostru a fost că avem în cartier un centru spa cu piscină, iar în 10 minute suntem acolo. Nu știu cum aș fi procedat dacă bazinul ar fi fost mai departe, în altă zonă a Bucureștiului. Să nu uităm totuși că este destul de greu pentru un copil atât de mic să fie transportat pe distanțe mari cu mașina, cu taxiul sau cu mijloacele de transport în comun. Și pentru tine, ca părinte, este extrem de obositor. Iar pentru bebe – o experiență extenuantă. Poate cunoști mămici, poate ai prietene care își duc copiii la nu știu ce bazine, la nu știu ce piscine, la nu știu ce mari centre sau la instructori renumiți…nu este obligatoriu să procedezi la fel. Ideal ar fi să optezi pentru cea mai apropiată piscină, care nu se află în cealaltă parte a orașului. Cel mai mult contează ca cel mic să fie cât mai relaxat, cât mai odihnit și, nu în ultimul rând, să existe acea chimie cu instructorul, fără de care nu se poate face absolut nimic.
Cum îl pregătești pe bebe?
Lucrurile sunt simple la capitolul ăsta pentru că, fiind mic, bebe nu prea are mari nevoi. Eu i-am luat lui Luca un halat de baie cu glugă, pamperși de apă și o pereche de papucei din cauciuc, speciali pentru mersul la bazin, ca să nu stea în piciorușele goale până intră în apă. Să știi că mai dificil a fost să mă pregătesc eu…și spun asta pentru că afară este destul de rece în această perioadă, iar în interior este foarte cald. Când am intrat în vestiar, am crezut că leșin…îmbrăcată cu jeanși, pulover, geacă, eșarfă la gât…copilul la fel echipat…și dă-i și luptă..hai mami scoate piciorușul, bagă piciorușul, hai să ne întindem, hai în funduleț, hai în piciorușe, scoate mânuța, bagă mânuța, vino la mama, stai așa, stai invers, hai să punem halatul, hai să punem papuceii..de ce nu intră papuceii…aoleu sunt prea mici..stai că nu le-am desfăcut curelușa…la sfârșit, după ce am reușit să dezbrac copilul, să-l echipez și să îndes geanta în dulăpior m-am simțit ca după o ieșire de la saună. Apoi, partea a doua – când a trebuit să plecăm și am reluat calvarul. Acum a fost și mai greu pentru că hainele nu mai alunecă atât de ușor cum o fac pe o piele perfect uscată. Nu-ți mai spun că la un moment dat Luca a „evadat” din brațele mele și a început să alerge ca nebunul în fundulețul gol și în piciorușele goale prin tot vestiarul. Dă-i și prinde-l acum…Ce să zic…circ! Bine că eram singurii pe acolo.
Toți bebelușii plâng
Din vestiar, el echipat pentru înot, eu arătând ca o femeie ușor nebună, am ajuns, într-un final, la bazin. Instructorul a venit, am schimbat două vorbe, mi-a luat copilul din brațe și a plecat. Nici eu, nici Luca nu prea ne-am dat seama ce s-a întâmplat. Când m-am dezmeticit, el era deja în apă. Și plângea. Da, bebelușii plâng. Și nu pentru că nu le-ar plăcea apa, ci pentru că nu se pot despărți de mama, pentru că se sperie de necunoscuți, de străini. Nu mai vorbesc despre mediul nou cu care intră în contact. La prima ședință Luca a plâns când Dan l-a luat de lângă mine, dar s-a calmat în apă. La a doua ședință a plâns numai când l-a văzut pe instructor. La a treia ședință a început să plângă când am ajuns cu el la recepție…nu vrei să știi ce urlete au urmat după..Însă, odată intrat în apă, se relaxează total. Dacă mă vede, încep din nou țipetele. Mi s-a spus că așa reacționează cam toți copiii. Motiv pentru instructorul nu lasă nici un părinte să stea pe marginea bazinului. Știindu-te aproape și văzându-te cum te agiți, copilul va plânge în continuu și nu se va putea lucra cu el. Motiv pentru care eu privesc de pe o terasă, printr-un geam. La început, recunosc, nu mi-a picat bine să-mi știu bebelușul supărat, dar apoi, când am cam văzut cum stă treaba, m-am relaxat. Știi ce fac acum? În timp ce Luca se află la exerciții în bazin, îmi beau liniștită cafeaua de dimineață. Sau poate un fresh de portocale. Sau un smoothie de rodie. Și am o oră în care să mă odihnesc și eu. Și psihic și fizic…Luca e pe mâini bune deci…hai și eu cu relaxarea! Wow! O oră doar pentru mine! Ce lux!!
Cum se desfășoară o lecție de înot
Noi mergem de două ori pe săptămână, marțea și joia, de la ora 12.00. Este un program ideal pentru că la ora 13.00 Luca ia prânzul, iar apoi își face somnul de după-amiază. Asta…dacă nu dau vecinii de deasupra noastră cu aspiratorul…În fine, să nu divaghez…Revenind… În bazin copilul este ținut în brațe și stă pe spate, cu capul rezemat de umărul instructorului. În timp ce înconjoară bazinul în mers, acesta îl ajută pe bebe să dea din piciorușe. Ieri am aflat că Luca a început să facă și singur mișcarea asta. Și uite așa decurge ora..50 de minute de bazin, de dat din piciorușe și somnul de prânz este cel mai odihnitor. Cu timpul, exercițiile în apă vor deveni din ce în ce mai complexe până când bebe va fi scufundat. Iar apoi copilul chiar are liber la bălăceală. Însă totul se desfășoară cu pași mărunți și în funcție de cum reacționează fiecare copil în parte.
Te-am convins să-ți duci și tu bebelușul la înot? Sper…deși acesta nu este un articol de specialitate. A fost scris bazându-mă pe propria experiență. Care, vreau să cred, te va ajuta și pe tine.
Sursa foto: Pixabay, Unsplah