Mami, vreau suc!
Am plecat târziu din redacție. Să fi fost ora nouă..nouă jumătate. Mă grăbeam să mai prind deschis magazinul din colț, ca să cumpăr repede ceva de mâncare. În ultimele zile, prin frigiderul meu cam bate vântul. În fața mea, la coadă, o mămică cu un bebeluș în brațe și alți doi copii mici pe lângă ea. O fetiță și un băiețel. Erau tare sărmani, îmbrăcați ponosit, cei mici cam murdari și neîngrijiți. O familie săracă mi-am zis.
Și am așteptat, o vreme, cuminte, să-mi vină rândul. Însă, mămica nu se decidea ce să cumpere, iar vânzătoarea începuse să se enerveze. Mama ținea în mână 10 lei și nu știa ce să aleagă de mâncare din galantar în așa fel încât să-i ajungă banii.
– Da-ți-mi și din parizer puțin. Și un iaurt. Și mai am un leu.
– Nu, mai aveți doi lei, că v-au rămas de la pâine. Ce vă dau de ei?
– Păi..ce pot lua?
Eram obosită, de abia așteptam să ajung acasă, să fac o baie fierbinte, să beau un ceai cald și să citesc dintr-o carte sau să vad un film. Însă, m-am surprins din ce în ce mai atentă la conversația de lângă mine. În cele din urmă, după ce s-a gândit bine, mămica a luat un pachet mic cu biscuiți. În acel moment, băiețelul, o zgâtie de vreo ani, trei ani, a început s-o tragă de poala fustei: mami, vreau suc! Mami ia-mi suc. Femeia, stânjenită de rugămințile copilului, tot încerca să-l potolească. Fără succes, evident. A reușit, în cele din urmă, să-l tragă după ea, afară din magazin și s-au oprit în dreptul intrării. Își număra niște monede, singurul mărunt care îi mai rămăsese probabil.
Am cerut un pachet de țigări, uitând complet de mâncare, și am cerut și un suc. M-am îndreptat către ușă. Mămica nu avea cum să mă vadă pentru că stătea cu spatele, numărând bănuții. Am auzit-o cum îi spunea băiatului „Noi nu avem ce să mâncăm și tu vrei suc”. I-am întins puștiului sticla – Uite sucul tău – și am plecat. Am auzit în spate un mulțumesc, Uimit, abia șoptit.
Sunt momentele alea, momentele alea când rămâi pironit locului și te simți vinovat pentru că viața ta e altfel decât a lor. Pentru că tu ai avut când erai mic jucării și prăjituri și suc. Pentru că tu nu ai știut niciodată ce înseamnă foamea și nici nu ai plâns vreodată arătând cu degetul o sticlă cu suc într-o vitrină . M-am simțit vinovată pentru baia mea fierbinte, pentru pătura mea pufoasă și filmul cu care urma să mă delectez în seara asta. Probabil, în timp ce eu aș fi făcut toate astea, niște copii se culcau flămânzi sau adormeau în frig prin cine știe ce cotlon. Nu am mai avut nici un chef… cu toate că ei vor adormi oricum flămânzi și-n frig.
Sursa foto: Pexels
