Am avut un dihor și îți spun de ce ar trebui să ai și tu un astfel de animal de companie
Pe Taz l-am avut timp de șase ani și în tot acest timp am acumulat suficientă experiență încât să-ți spun care sunt avantajele de a deține un astfel de animal de companie. Pentru că dihorul, poate nu crezi, dar este cel mai ușor de întreținut și cel mai „iubibil” animăluț pe care îl poți avea.
Pentru început trebuie să știi câteva lucruri esențiale despre dihor: nu este un rozător, ci un animal carnivor, care vânează șoareci, șobolani și păsări mici. Apoi, dihorul, ca animal de companie, nu este unul și același cu dihorul sălbatic! Și un mit în care să nu mai crezi: dihorul nu atacă omul și nu sare la gâtul omului! Asta este pură invenție!
Este recomandat persoanelor ocupate – Dihorul este un animal de companie recomandat mai ales persoanelor care nu au foarte mult timp la dispoziție, au un job solicitant sau o viață socială foarte activă. Iar asta pentru că acest animăluț doarme foarte mult, între 18 și 20 de ore pe zi. Este foarte activ seara și dimineața. Noaptea și în cursul zilei doarme, ascuns în culcușul lui întunecos. Dacă nu îl ții în cușcă, îl poți găsi sforăind de mama focului sub pat, în dulap, prin vreun sertar pe care l-a găsit deschis, în coșul cu rufe, în pat sub plapumă etc. În tot acest timp tu îți vezi liniștit de viață: mergi la job, te întâlnești cu prietenii, ieși în oraș, poți da chiar o fugă la munte cu condiția să te întorci seara acasă.
Este foarte inteligent – Dihorul este un animal foarte inteligent și poate fi dresat cu ușurință. Ceea ce m-a uimit la Taz a fost faptul că nu trebuia să-i arăt de două ori o ascunzătoare, cum să coboare de pe un dulap înalt sau drumul până în altă cameră. O singură dată era suficient pentru ca apoi să facă totul de unul singur, fără nici un ajutor. Am ajuns până-ntr-acolo încât îi spuneam „Hai să păpăm” și fugea direct la cușcă așteptând cuminte porția de cărniță. Dacă cumva întârziam cu mâncarea, ieșea din cușcă și venea după mine la bucătărie să vadă ce fac, de nu mai vin odată. Mă verifica, să se convingă că nu am uitat de el.
Este jucăuș și sociabil – Dihorul este mai jucăuș ca o pisică. Poate fi comparat cu un cățeluș. Un argint viu care aleargă ca nebunul prin toată casa, care se ascunde în pungi de plastic, vânează jucării sau fură obiecte mici pe care le cară în culcușul lui. Să nu te mire dacă într-o zi vei găsi telecomanda sub pat sau cheile prin nu știu ce sertar. Taz avea o jucărie – un lemurian din pluș și mingiuțe de ping-pong după care fugea ca apucatul. Bineînțeles, eu eram jucăria lui preferată. Nu voi uita niciodată cum venea la mine și, în momentele noastre de tandrețe, îmi lingea mâinile. Sau se culcușea în brațele mele și adormea buștean. Sau când ne fugăream unul pe altul prin casă și ne ascundeam unul de celălalt. Iar când nu mă mai vedea, ieșea din ascunzătoare și începea să mă caute. Au fost momente magice!
Se înțelege bine cu alte animale – Nu știu dacă o făcea pentru că era extrem de inconștient sau nu, dar Taz era foarte curios când vedea un câine sau o pisică. Se apropia fără teamă, chiar dacă putea fi mușcat sau zgâriat. Asta, spre deosebire de respectivele animale care înțepeneau de frică când îl vedeau. E haios să vezi ditamai câinele speriat de moarte de un dihor mic și zvăpăiat.
Nu roade – Dacă ți-e frică să nu roadă mobila, covorul sau cablurile din casă, poți sta liniștită pentru că așa ceva nu se va întâmpla. Dihorul nu roade cum obișnuiește câinele, nu zgârie cum zgârie pisica. În schimb, ai putea să-l surprinzi cum sapă în covor sau mochetă – așa cum sapă în pământ, când se află în sălbăticie.
Nu lasă păr – Dihorul năpârlește primăvara și toamna, iar în restul anului nu vei găsi păr prin casă. Cel puțin nu așa cum găsești atunci când ai o pisică sau un câine. Iată un motiv pentru care dihorul este recomandat persoanelor care au probleme respiratorii și nu suportă părul de animal. La fel ca pisica și câinele, și dihorul trebuie periat din când în când și spălat cu șampon special.
Poate fi luat în vacanță – Noi l-am luat pe Taz în fiecare an în vacanță la munte și la mare. Am ajuns cu el în Vamă, la Sighișoara, la Cluj, Timișoara, Baia Mare, la Sibiu, Brașov, la Turda, Praid și lista poate continua. Evident, am călătorit cu mașina și l-am transportat în cușcă. Una mare care ocupa toată bancheta din spate. Însă, dacă vrei să pleci în străinătate, trebuie să te interesezi din timp dacă în țara pe care dorești s-o vizitezi ai voie să deții un astfelde animăluț. În anumite țări să ai un dihor ca animal de companie este interzis prin lege.
Mănâncă numai proteine animale – Cum spuneam, dihorul este un carnivor și un vânător feroce în sălbăticie. Va trebui să-l hrănești exclusiv cu proteine animale – carne de pui, de curcan, de prepeliță, de iepure, ouă, supă de carne. De asemenea, poți încerca să-l hrănești cu boabe speciale pentru dihori, pe care le găsești la petshop, la raionul cu hrană pentru pisici și câini. Acestea conțin toate vitaminele, mineralele și nutrienții de care are nevoie animăluțul tău și, mai mult, previn apariția tartrului.
Este un animal foarte curat – Ca și pisica, dihorul petrece foarte mult timp curățându-și blănița. De asemenea, dacă litiera este murdară, va refuza s-o mai folosească și va căuta mereu un loc curat unde să-și facă nevoile. Recomandat este să cureți litiera zilnic și să schimbi nisipul o dată pe săptămână, dacă nu chiar mai devreme.
Adoră gălbenușul – La fel cum câinele primește hrană pentru câini, și de dihor trebuie să ai mare grijă. Astfel, este total interzis să-i dai din mâncarea ta, prăjeli, mezeluri, pâine, fructe, legume și dulciuri. De exemplu, ciocolata este foarte toxică pentru animale și le poate provoca moartea. Dihorul nu digeră decât carne! Recomandat este să mănânce carne și ouă crude, așa cum o face și în sălbăticie. Nu i le fierbe! Dintre toate sortimentele de carne – pipote de pui, carne de curcan, prepeliță, iepure, găină – Taz prefera puiul. Iar de două ori pe săptămână primea mâncarea lui preferată: ouă de prepeliță sau gălbenuș de ou de găină.
De ce nu îmi voi mai lua niciodată dihor – Pentru că trăiește foarte puțin, cel mult opt ani (Tăzucu s-a stins la 6 ani) și nu mai vreau să sufăr niciodată cum am făcut-o atunci. A fost cumplit! Gândește-te bine înainte de a-l cumpăra pentru că, deși acum poate nu crezi, te vei atașa foarte mult de el. Dihorul este un animăluț pe care nu ai cum să nu-l iubești. Și când îl vei pierde, durerea va fi mare. Pentru că este un animal cu adevărat special, care reușește să-ți înveselească și cea mai tristă și mohorâtă zi. Eu, când îl luam în brațe, uitam de toate problemele. Pentru că Taz a fost întruchiparea iubirii în cel mai pur sens al cuvântului.
