Monstruleți cu ochi albaștri…

Monstruleți cu ochi albaștri…

0 1474

Luca este cea mai mare provocare a vieții mele. Cu el mi-am descoperit limitele, adevăratele mele limite. El m-a învățat ce este oboseala, epuizarea, el m-a învățat să apreciez momentele de liniște, să descopăr ce înseamnă cu adevărat iubirea. Luca mi-a arătat ce contează cu adevărat în viață, care sunt până la urmă prioritățile, ce merită și ce nu…Luca este grija, responsabilitatea, îmi arată în fiecare zi sensul și scopul pentru care SUNT aici. Sunt aici ca să am grijă de tine. Sunt aici ca să te ajut să devii un OM. Un om frumos, un om iubit, un om apreciat, un om inteligent, un om care știe să iubească și să dăruiască. Un om împlinit.

Luca a fost încă de la început un bebe foarte plângăcios. Primele două săptămâni de când l-am adus acasă de la maternitate am rezistat eroic, însă nu știam ce mă așteaptă: când au început adevăratele crize de colici, Luca a urlat aperoape non stop. Evident, ca orice părinte, am încercat disperată să-l fac să tacă. Pe lângă tot felul de siropuri și siropele care promiteau calmarea bebelușului – și care s-au dovedit total inutile – pe lângă mers la medic o dată la câteva zile, făcut analize și ecografii, am încercat și ce știam că ar putea funcționa cât de cât: luatul în brațe, dar și legănatul pe picioare. Iar acum, după aproape un an, încă mă mai lupt să-l învăț pe Luca să adoarmă singurel, la el în pătuț. Crede-mă, în prima zi a fost jale!

Ca un făcut, la 10 luni Luca s-a transformat dintr-o dată într-un copil foarte dependent de mine. Un copil care, atunci când plecam din cameră, se punea pe un zbierat sfâșietor, de credeai că-l taie cineva. Un copil care, când era lăsat singur în camera lui, nu se juca cu jucăriile, el pornea să mă caute prin casă urlând. Care tipa când mă ridicam de lângă el. Pe care îl luam cu mine în baie când făceam duș sau mergeam la toaletă, pe care îl luam cu mine în bucătărie când făceam de mâncare și în balcon când întindeam rufe. Și acum fac la fel. Un copil dependent 100% de mămica lui. La vârsta asta a lui pot înțelege acest atașament. Însă lucrurile trebuie, ușor, ușor să se schimbe. Pentru că îmi doresc un copil independent, un copil curajos, îndrăzneț, curios și stabil emoțional. Un copil care va avea libertatea de a explora și de a experimenta. Care va fi susținut, ajutat, învățat, căruia i se va da drumul să zboare. Un copil care va ști ce înseamnă cuvântul „regulă” chiar dacă nu îl va respecta mereu. Știu, o va face foarte des…Luca nu va fi un copil crescut în globul de sticlă, băiatul mamii, alintat și mofturos, plin de ifose și nesuferit. Poate că uneori va țipa la mine. Poate că uneori va bate din picior și se va tăvăli pe jos prin magazine. Nu știu cum va fi..dar voi încerca să-l ajut să se dezvolte, să se cunoască pe sine, să-și exprime emoțiile și trăirile într-un mod cât mai sănătos. Voi face tot posibilul să cresc un copil stabil din toate punctele de vedere. Probabil asta își dorește orice părinte, dar mulți se pierd undeva pe drum. Iar copiii lor ajung niște teroriști care le dictează viețile.

copil furios

Văd des copii mari care nu au învățat încă să-și dozeze emoțiile, care imită perfect ce văd în casă: urlete, țipete, comportamente dominante și agresive, care se smiocăie, plâng, lipsiți total de inteligență emoțională, care își lovesc mamele atunci când li se interzice ceva, care sunt foarte răsfățați și egoiști peste măsură. Niște teroriști care așa vor fi și când vor ajunge mari. Eu nu vreau să cresc un astfel de copil, în fața căruia să tremur de frică și să mă execut de teamă să nu facă vreo criză de isterie. Voi încerca să-l educ – și sper din tot sufletul să-mi și iasă –  în așa fel încât să nu ajung în astfel de situații. Am văzut copiii care fac armată cu părinții lor. Ce mă sperie este că aceștia din urmă, în loc să corecteze astfel de comportamente deviante, culmea, le încurajează, găsindu-le celor mici tot felul de scuze. E prea mic, nu înțelege, nu-i pot rezista, e obosit, e răcit…e…întotdeauna exista câte un motiv care să scuze comportamentul domnului Goe.

Mie mi se pare că a-l lăsa pe copil să facă ce vrea din tine este, în primul și în primul rând, o bătaie de joc la adresa lui. Ești un părinte iresponsabil și care nu merită să aibă un copil dacă îți bați joc de el. Pentru că va crește urât, se va forma ca om într-un fel urât, va deveni un individ egoist, obișnuit să țipe și să lovească pentru a primi ceva sau pentru a obține ceva, un individ care va fi evitat în colectivitate și, astfel, va fi mereu singur. Fără prieteni adevărați, înconjurat doar de persoane cărora le este teamă de el. Datoria ta ca părinte este să încerci cât de mult poți să crești un OM. Nu un monstru…

copil care daruieste flori

Sper din tot sufletul ca Luca, acest copil minunat – să ajungă un om minunat. Știu că voi greși de multe ori, dar voi încerca să învăț din fiecare greșeală. Poate nu voi lua cele mai înțelepte decizii. Dar voi încerca să mă educ pe mine însămi. Nu am în spate studii de specialitate, nu sunt nici psiholog, nu mă laud nici cu cursuri de parenting, de formare personală, gândire pozitivă sau alte bullshit-uri din astea…Sunt doar mama lui Luca. Și îi prommit copilului meu că voi afce tot ce-mi stă în putință pentru ca el să devină un om frumos.

Și încă un lucru pe care tot îl repet și voi mai repeta: Luca nu m-a făcut și nu mă va face niciodată să mă neglijez. Pentru că înainte de toate sunt femeie. Este adevărat că nu mai am timpul pe care îl aveam odinioară, nu-mi permit să petrec jumătate de zi la salon… Ce am făcut? Am început să achiziționez mai multe produse de styling, mai multe produse cosmetice și farduri. Și încerc, pe cât pot, să mă descurs și singură. De exemplu, de aici am cumpărat o placă de întins părul, iar acum am reușit să mă vopsesc singură, acasă. Pentru că nu am timp să merg la cosmetică atât de des pe cât mi-aș dori, am început să-mi fac propriile măști de curățare, hidratante și exfoliante cu ingrediente naturale, pe care le am în casă. Tot de pe acest site am cumpărat recent un ondulator – pentru serile mai speciale când ies în oraș și am chef de o schimbare de look. În această vară am profitat din plin de sezonul reducerilor și mi-am reînnoit garderoba cu produse pe care le voi putea purta inclusiv la anul fără teamă că se vor demoda. Jeansii, pantalonii scurți, încălțămintea sport, rochiile cu imprimeu floral dar și tricourile clasice nu au vârstă. Și da, mă simt minunat în pielea mea!

COMENTARII

Lasă un răspuns