Se apropie 1 iunie și, pentru că mi-am dorit foarte mult să abordez subiectul jucăriilor, iată un motiv în plus să-ți vorbesc puțin despre ele și să-ți spun cum gestionez eu această etapă esențială din dezvoltarea copilului meu. Poate te inspiră, poate vei vedea cu alți ochi joaca celui mic. Pentru că joaca – deși uneori ți se pare haotică și lipsită de sens – este primul și cel mai important pas în dezvoltarea psihică, fizică și emoțională a puiuțului tău.

Mă uitam la Luca zilele trecute. Stătea în funduleț și se juca cu niște pioni din lemn pe care încerca să-i bage într-un stativ, fiecare la locul lui. Activitatea asta l-a acaparat atât de tare încât pentru aproape jumătate de oră nici nu m-a băgat în seamă. L-am văzut foarte concentrat, foarte meticulos, răbdător, dar și curios în același timp. Am realizat că el învăța, în felul său, despre mărimi și forme, despre cauză și efect și am încercat să nu-l deranjez din activitatea lui.

Spuneam că cei mici învață prin joacă poate ceea ce noi nu am reuși atât de bine să le arătăm sau să le explicăm. Poate că uneori nici nu înțelegem joaca lor, nu o băgăm în seamă sau pur și simplu ni se pare fără sens. Ce este atât de extraordinar să arunci cu jucării pe jos? Sau să rupi hârtii? Sau să te joci cu mâinile în apă? Să sortezi capace sau să înșirui bile pe covor? Să știi că toate aceste activități trebuie privite cu mare seriozitate pentru că ele îl ajută pe copil să se dezvolte intelectual, dar și emoțional.

O să-ți fac mai jos o mini teorie a jucăriilor și o să-ți spun ce să cumperi pentru micuțul tău în funcție de vârsta lui, cum să cumperi jucării sigure, care să nu-l pună în pericol, dar și câte jucării ar trebui să aibă un copil mic. Ce facem cu jucăriile stricate? Dar cu cele cu care bebe nu se mai joacă? Cu ce jucării ieșim afară? Dar când mergem în vizită la alți copii? Care sunt cele mai potrivite jucării, care să-i stimuleze copilului încă de la vârste fragede inteligența, judecata logică, motricitatea?

Cumpără jucării în funcție de vârstă!

În primul și în primul rând trebuie să ne gândim la siguranța copilului nostru și să cumpărăm jucării care nu-i vor putea face nici un rău. De exemplu, dacă îi cumperi unui copil de un an o jucărie care se demontează și conține părți foarte mici, există riscul ca el să le bage în guriță și să le înghită. Așa că, înainte de a alege o jucărie, citește cu atenție eticheta lipită pe ambalaj unde producătorul este obligat prin lege să specifice vârsta căreia îi este destinată acea jucărie. Pe acest site, de exemplu, am găsit jucării destinate copiilor cu vârste între 5 și 12 ani.

Un alt exemplu pe care vreau să ți-l dau: animăluțele de pluș nu sunt recomandate bebelușilor deoarece aceștia se pot sufoca cu ele, pot înghiți păr, material din umplutură, părți foarte mici precum nasul sau ochii. Mai mult, materialul textil din care sunt confecționate acumulează în țesătură foarte mult parf, acarieni, microorganisme și bacterii.

Atenție mare și la jucăriile din plastic dur, casant, care se pot sparge și îi pot răni pe cei mici. De asemenea, dacă ai un copil până în trei ani, evită jucăriile cu muchii ascuțite, care conțin părți metalice sau care sunt accesorizate cu șnururi. Un copil de un an jumătate nu ar trebui să aibă o mașinuță pe care s-o tragă după el cu un șnur decât în prezența părinților.

În al doilea rând, este foarte important ca cel mic să aibă jucării pe care le înțelege. E simplu. Dacă puiul tău nu a împlinit nici măcar un an, dar tu îi cumperi cărți de colorat și carioci, el nu va înțelege ce are de făcut cu ele. Degeaba te dai tu și peste cap să-i explici. Va rupe cartea, va băga în gură instrumentele de scris sau de colorat și nu va învăța absolut nimic. În schimb, o minge, un ursuleț de pluș sau o cărticică cu animale ar fi mult mai recomandate pentru vârsta lui.

Evident, cu cât crește, copilul va avea nevoie de jucării mai complexe. Va învăța să sorteze, să înșiruie, să coloreze, va învăța ce înseamnă adâncimea, marimea, înălțimea..dar toate la timpul lor. Citeam recent pe un grup de parenting despre o mamă care a cumpărat unui bebelus de nici două luni cărticele cu imagini colorate. Păi copilul nici măcar nu vede foarte bine la vârsta asta atât de fragedă. Este nou născut. Ce să înțeleagă el din cartonașele cu flori, litere sau animale domestice?

Iată câteva exemple de jucării în funcție de vârsta copilului tău. Evident, nimic nu e bătut în cuie…fiecare copil se dezvoltă în ritmul său și este foarte posibil ca anumite jucării să-i încânte pe pitici de vârste diferite.

0-6 luni – cartoane cu desene alb-negru, cărticele cu animale, mingiuțe pe care copilul să le poată ține în mânuță, zornăitoare, jucării cântărețe, cărticele senzoriale etc.

1 -2 ani – cărticele din carton mai dur sau lemn cu muchii rotunjite, jucării de sortare, de înșiruire, minge de fotbal, tricicletă fără pedale, lego de mărime mare, cuburi din material textil sau carton, jucării pentru nisip. Poți, de asemenea, să confecționezi singură jucăriile copilului. De exemplu, eu am cumpărat o sită cu ochiuri mari și paie din plastic. Multă vreme Luca s-a jucat liniștit încercând să introducă paiele în găurelele sitei. Când copilul va crește mai mare ai putea înlocui paiele cu spaghete.

2-3 ani – păpuși, jucării din pluș, mașinuțe, jucării educative și de rol, cretă colorată, puzzle, cărți de colorat, vopsea pentru pictat cu degetele, tricicletă cu pedale, minge de fotbal, cărți cu flori, litere, animale, căsuțe cu încuietori etc

Ce faci cu jucăriile care i-au „rămas” mici?

Ce facem cu jucăriile odată ce copilul crește și nu mai este interesat de ele? Avem două variante: fie le donăm dacă sunt în perfectă stare de funcționare, fie le aruncăm la gunoi dacă sunt rupte, deteriorate, sparte, cu piese lipsă, pătate, murdare etc. Aceste jucării prezintă deja un pericol atât pentru copilul tău cât și pentru alții, dacă le-ai oferi acestora. Pe de altă parte, dacă vezi că jucăriile încă sunt pentru vârsta lui, dar nu-i mai stârnesc interesul, adună-le într-o cutie mare sau într-o pungă și ascunde-le pentru o perioadă. Dă-i celui mic altele cu care să se joace, iar apoi rotește jucăriile între ele. Am văzut cât de surprins și bucuros a fost Luca atunci când și-a regăsit jucăriile mai vechi, pe care le dosisem prin dulapuri.

Fără junk-uri!

Nu aduna obiecte inutile! Tot Luca m-a învățat și asta. Mă refer la faptul că, odată cu trecerea timpului, am adunat în lada lui de jucării și obiecte casnice care l-au încântat la început, dar de care s-a plictisit ulterior: capace de la borcane, diferite cutii și cutiuțe, periuțe de dinți de-ale lui mai vechi, tetine, un biberon, câteva lingurițe din silicon, diferite mici ambalaje de plastic, până și o crăticioară am găsit printre lucrurile lui. Wow! Cum de ajuns toate junk-urile astea aici? La gunoi cu ele! Am sortat jucăriile o zi întreagă alegând ce arunc, ce păstrez și ce ascund pentru o perioadă.

Câte jucării cumpărăm?

Câte jucării ar trebui să aibă un copil mic? Sau, mai bine zis, cât de des îi cumpărăm jucării? La întrebarea aceasta cel mai corect ți-ar răspunde un psiholog, însă, până la urmă, este de bun simț să-ți dai și singură seama dacă ai întrecut măsura. Copilul nu va refuza niciodată o jucărie nouă însă, dacă i le oferi prea des, el nu va avea timp să se joace cu ele, va trece rapid de la una la alta și nu va înmagazina cine știe ce cunoștințe. Va deveni un copil superficial, care nu are deloc răbdare să descopere, să înțeleagă, să experimenteze.

Ce jucării luăm afară în părculeț?

Evident, copilul are nevoie și de jucării pentru exterior, jucării cu care să iasă afară, în parc, în fața blocului ori la groapa cu nisip. Însă, ce jucării sunt permise și ce jucării ar trebui să rămână în casă? Iată un subiect controversat care a împărțit părinții în două mari tabere: sunt cei care permit copilului lor să iasă afară cu orice jucărie doresc și cei care acceptă doar anumite tipuri de jucării precum minge, coardă, cretă colorată, trotinetă, role, bicicletă, palete de tenis, gățetușă pentru nisip, lopățică sau greblă.

Ca să-ți dai și mai bine seama la ce mă refer, o să-ți povestesc o întâmplare la care am asistat în parc și o să te las pe tine să judeci cum crezi că e mai corect. Acum câteva zile am fost cu Luca la leagăne, iar lângă noi, la groapa de nisip, a poposit o bunică cu o fetița de vreo trei ani care ținea în brațe un ditamai ursul de pluș, o jucărie mare și roz. Îți dai seama că toți copilașii din preajmă și-au dorit să se joace cu acel urs: au lăsat și găletușe, și lopățele și motorașe sau triciclete și s-au adunat lângă fetița cu ursul. Care, simțindu-se oarecum încolțită, a început să strige cu disperare că este al ei. Ce crezi că s-a întâmplat? A ieșit cel mai mare tărăboi la care am asistat în părculeț. Unii copii plângeau – cei mai mici – alții erau supărați, alții trăgeau de jucărie…însă, dintre toți, cel mai nefericit copil era chiar puștoaica proprietară de urs roz.

Ce ar trebui să învețe părinții din povestea asta? Că anumite jucării ar trebui să rămână în casă. Simplu. Ca să nu iasă scandal la locul de joacă, ca să nu se certe cei mici între ei, ca să nu existe motiv de plâns și supărare. Și ca să nu existe nici motiv de ceartă între adulți. Pentru că nu poți sta cu mâinile în sân când un copil este agresat de altul – fizic sau verbal.

Revenind la subiectul nostru, cel al jucăriilor…îți mai dau un sfat: niciodată, dar niciodată să nu faci rabat de la calitate. Alege doar jucării care îți prezintă încredere, de la firme cunoscute, jucării solide, care nu se sparg sau se strică după două zile. Chiar dacă vor costa mai mult, nu uita că micuțul tău merită tot ce este mai bun. Nu-i risca sănătatea oferindu-i jucării de slabă calitate, care îl pot pune în pericol. Nu lua jucării din piață, de la cine știe ce tarabe, jucării de la magazine second hand sau de la buticul din colțul blocului. Sunt ieftine, proaste și pot fi chiar periculoase. Și încă ceva: nu cumpăra mereu ce crezi tu că ar fi potrivit pentru copilul tău, mai lasă-l și pe el, chiar dacă este mic, să aleagă.

Sursa foto: Pixabay