Deşi nutriţioniştii nu recomandă, fiecare dintre noi consumăm alimente prăjite sau gătite în ulei. Mai ales in ulei de floarea soarelui! Mulţi dintre noi folosesc uleiuri de masă fără să ştie exact dacă sunt sau nu indicate de către specialişti. Mimi iti spune care este cel mai bun ulei pentru sosuri, prajeli, salate şi mâncăruri gatite. 

Ştiai că nu orice tip de ulei este indicat pentru prăjit? Ştiai că, folosite incorect, uleiurile de masă pot fi nocive pentru organism? Dar, totuşi, ce ulei să alegem? Pentru că în magazine găsim atât de multe sortimente! Cum să le folosim pentru a ne proteja sănătatea? Specialiştii în nutriţie ne dau câteva sfaturi de care este bine să ţinem cont atunci când mergem la cumpărături.

Uleiul de foarea soarelui recomandate la salate

Uleiul de floarea soarelui se numără printre alimentele de bază ale românilor, iar unul dintre motive este preţul mult mai mic în comparaţie cu alte tipuri de ulei. Specialiştii nutriţionişti nu recomandă uleiul de floarea soarelui prăjit! La temperaturi înalte, acesta devine toxic pentru organism, având un punct de fumigaţie mic, în jur de 107 grade celsius.  Uleiul de floarea soarelui este recomandat în stare crudă numai pentru salate, sosuri reci şi pentru alimentele care sunt preparate prin înăbuşire. „Uleiul de floarea soarelui, atât de cunoscut gospodinelor, conţine grăsimi care, pe foc, se descompun în compuşi toxici şi sunt greu digerabile, devenind extrem de periculoase pentru sănătate”, ne-a spus Gheorghe Mencinicopschi.

Uleiul de palmier, bun la mancarurile gatite

Uleiul de palmier este foarte rezistent la temperaturi ridicate, având un punct de fumigaţie de 230 grade Celsius. Acest ulei nu conţine colesterol, este bogat în vitaminele A şi E, betacaroten, acizi graşi. Uleiul de palmier se găseşte aproape în orice hypermarket. Are un preţ mai ridicat decât uleiul de floarea soarelui şi se vinde chiar şi la bidoane de 3 sau 5 litri. Este unul dintre uleiurile care pot fi folosite la prăjit dar şi la prepararea mâncărurilor gătite. Nu se arde, nu face fum şi nu se descompune în compuşi toxici. Este cel mai indicat pentru prăjeli şi mâncăruri gătite.

Uleiul de măsline nu se prăjeşte

Deşi rezistă la temperaturi foarte înalte, uleiul de măsline nu se foloseşte la prăjit. Uleiul extravirgin, autentic, datorită bogăţiei lui în polifenoli, vitamina E şi alte substanţe biologic active, deşi este rezistent la prăjire (punctul de fumigaţie este foarte mare, peste 190 grade Celsius), nu este indicat a fi folosit în acest mod. Motivul?  Odată prăjit, substanţele valoroase din el se distrug. Uleiul de măsline extravirgin are numeroase efecte benefice pentru sănătate, fiind considerat un veritabil medicament. Se poate folosi în stare crudă la salate, sosuri reci, maioneze. Uleiul de măsline este foarte cunoscut pentru proprietăţile sale benefice organismului. Consumat corect acesta previne depunerea colesterolului pe artere şi înfundarea lorm scade riscul de apariţie a bolilor cardiovasculare, ameliorează disfuncţiile generate de diabetul zaharat, ameliorează efectele unor boli neurologice, tratează ulcerul gastric, previne cancerul la sân etc.

Foloseşte uleiul de masă în funcţie de punctul  de fumigaţie!

Fiecare tip de ulei trebuie folosit în funcţie de mânărurile pe care le preparăm.  Atunci când gătim trebuie să alegem uleiul în funcţie si de punctul său de fumigaţie. La salată, de exemplu, putem folosi ulei de struguri, de nucă, de dovleac, de in, cânepă sau măsline extra-virgin. Pentru mâncărurile gătite putem folosi uleiuri care au un punct de fumigaţie foarte mare, adică se degradează şi devin toxice la temperaturi foarte înalte, între 190-230 de grade Celsius. Acestea sunt uleiul de palmier nehidrogenat şi uleiul de măsline virgin.

ALTE TIPURI DE ULEI DE MASA

Uleiul de susan– este folosit la prepararea mânărurilor orientale. Este un ulei greu, văşcos, foarte concentrat, de culoare maro deschis. Conţine vitamina E, lecitină şi minerale. Este recomandat persoanelor care suferă de anemie.

Uleiul de susan este un ulei foarte bogat in proteine, vitaminele B1, B2, E, calciu, fier si grasimi. Este cel mai rezistent ulei la oxidare, cel mai fluid, are un punct de fierbere foarte ridicat (200C) si un punct scazut de inghetare (-7 C).

Datorita continutului bogat de vitamina E, lecitina si minerale, uleiul obtinut din susan are efecte antivirale, antifungice si antioxidante.

Uleiul de susan consumat in detrimentul altor uleiuri contribuie la deblocarea arterelor, inhiba multiplicarea celulelor canceroase in cazul cancerului de colon, combate congestia nazala si contribuie la vindecarea sinuzitei. De asemenea, uleiul de susan reduce tensiunea arteriala, daca e folosit la gatit.

Uleiul de nucă– conţine Omega 3, magneziu, fier, vitaminele B6 şi E. Are culoarea galben auriu şi un gust dulce amărui. Se foloseşte la salate.

Uleiul de nuci este un ulei delicat, obtinut de obicei prin presare la rece, ca si cel de masline, si are o culoare galben-inchis, apropiata de aceea a topazului. Uleiul de nuci nu este destinat gatitului la temperaturi inalte, care ii distruge atat proprietatile cat si parfumul sau specific.

Uleiul de nuci poate fi folosit ca ingredient alimentar pentru gatirea urmatoarelor categorii de preparate:
– La prepararea marinatelor si a sosurilor “reci” pentru peste oceanic si carne de pasare;
– La prepararea de sosuri pentru salate care contin si legume precum ridichile, ceapa sau andivele;
– In combinatie cu alcoolul, uleiul de nuci ajuta la prepararea unor vinegrete pentru salate;
– Paste pot beneficia din plin de uleiul de nuci la final, cand se condimenteaza;
– Ciupercile sunt mai gustoase daca se adauga ulei de nuci la final;
– Branzeturile de tip gorgonzola sau branza de capra sunt potentate de uleiul de nuci si au un gust mai placut;
– Salatele de fructe capata un plus prin adaugarea unor cantitati mici de ulei de nuci.

Uleiul de strugure– conţine Omega 6, vitamina E, cupru ş seleniu. Este ideal pentru macerarea mirodeniilor. Este un bun detoxifiant pentru organism.  Uleiul de samburi de struguri contine cantitati insemnate de vitamina E si vitamina F, precum si unele minerale: zinc, cupru, seleniu. Dar, mai presus de toate, contine asa-numitele procianidine (prescurtat Opc), care sunt un agent anti-imbatranire de 50 de ori mai puternic decat vitamina E si de 20 de ori mai puternic decat vitamina C. Mai contine substante care ajuta la mentinerea sanatatii vaselor de sange si a inimii, care catalizeaza actiunea unor vitamine in corp, care ajuta la tinerea sub control a reactiilor alergice. Cu alte cuvinte, un nou medicament natural s-a nascut de curand. Sa vedem, in cele ce urmeaza, cum trebuie folosit.