8 tipuri de mămici nocive. Te regăsești printre ele?

8 tipuri de mămici nocive. Te regăsești printre ele?

0 738
mamici si copii

Fiecare mamă își crește și își educă copilul după cum crede că este mai bine, metodele aplicate fiind foarte multe. Iar asta pentru că fiecare copil este unic, iar ceea ce funcționează la unul, nu funcționează la celălalt. E greu, deci, să judeci, să spui că unele mame procedează bine, iar altele rău. Însă, există și comportamente cu adevărat nocive, un adevărat pericol pentru cei mici.

Există mămici care prin comportamentul lor nu dau deloc un exemplu bun. Dimpotrivă. Cei mici cresc în umbra unor adulți uneori iresponsabili, alteori complexați, frustrați, care poartă pe umeri bagaje grele din propria lor copilărie, care se confruntă cu tot soiul de temeri, frici, angoase și prejudecăți. Copilul preia din comportamentul părintelui, ajungând în cele din urmă să și-l însușească. Dacă vom țipa la el, și el va țipa, la rândul său, la noi și la cei din jur. Dacă îl plesnești peste funduleț, îl înveți, de fapt, să devină agresiv la rândul lui. Copilul imită tot ce vede și aude în familie. Este oglinda părinților. Așa că avem o mare responsabilitate. Pentru că așa cum ne purtăm noi așa se vor purta și copiii noștri la rândul lor. Iată 8 tipuri de mămici nocive pe care le-am întâlnit în viața de zi cu zi, în mediul virtual sau în realitate.

mame discutii1. Atotștiutoarea

O să încep cu cele mai nesuferite mămici, din punctul meu de vedere: cele care le știu pe toate, care te contrazic indiferent de ce ai spune, care-ți dau sfaturi fără să le ceri – pentru că ele știu cel mai bine – care au impresia că sunt cele mai deștepte. Unele își duc „nebunia” și mai departe și ajung să se considere niște guru în tot ceea ce ține de parenting. Sunt acele femei care consideră că au o datorie morală să te învețe și pe tine cum să-ți crești odrasla. Le găsești mai ales online, foarte, foarte active, dar la fel de bine le întâlnești și în fața blocului, prin parcuri sau printre rude. Îmi amintesc că zilele trecute, în timp ce frunzăream netul – căutam ceasuri damă de pe elefant – am intrat pe un forum unde se discuta aprins despre cum să înveți bebelușul la oliță. Fiecare își povestea propria experiență, însă erau unele mămici care dădeau sfaturi în stânga și-n dreapta ca și cum ele ar deține adevărul absolut.

Aceste mămici atotștiutoare te privesc cu superioritate și, pentru că le este milă de tine sau, mai rău, de copilul tău, își rup din prețiosul lor timp pentru a te învăța cum stau lucrurile. Afli astfel cum să-ți hrănești copilul, cum să-l îmbraci, ce să faci când e bolnav sau când plânge, cum să-l diversifici, cum să-l dezobișnuiești de anumite obiceiuri sau să-l obișnuiești cu altele. Aceste femei sunt adevărate enciclopedii. Ele cunosc toate trucurile, au pentru orice problemă un răspuns, o metodă care funcționeză, care nu poate da greș. Pentru că ele, ai ghicit, nu greșesc niciodată. Sunt mamele perfecte. Din păcate, în 99% dintre cazuri sfaturile lor sunt total pe lângă…ba ți se oferă trucuri din bătrâni în care nu ai crezut și nu vei crede niciodată, ba sfaturi pline de prejudecăți, ba afli că nu știu ce mit nu este mit, ci pură realitate, ba că nu știu ce zvon apărut prin parc ar trebui luat în serios și câte și mai câte. Am aflat recent că toți medicii sunt niște incompetenți și că cei mici ar trebui crescuți așa cum am fost noi la vremea noastră. Din păcate, în timp, copiii lor vor dezvolta același complex de superioritate de care suferă ele acum.

2. Minciuni și exagerări

Copilul meu face, copilul meu drege. Copilul meu mănâncă tot, nu face nazuri, copilul meu doarme întreaga noapte, copilul meu nu plânge, copilul meu vorbește de la 6 luni, stă în funduleț singur de la 4 luni…copilul meu este un geniu, un miracol, o minune. Cel mai deștept, cel mai frumos, cel mai cuminte. Copilul meu nu vorbește urât, nu se poartă urât, el este cel mai…cel mai..cel mai…În realitate, bietul de el este tocmai pe dos. Și mai grav e faptul că multe dintre aceste mame chiar cred sincer în ceea ce spun, deși odrasla nu este nici pe departe așa cum o descriu ele. Femeile acestea sunt pur și simplu rupte de realitate, refuză să-și vadă copilul așa cum este el de fapt.  Însă, am întâlnit și cazuri în care mamele exagerează voit, iar apoi își compară progenitura cu a ta. Bineînțeles, copilul lor este undeva deasupra tuturor, urcat pe un piedestal, o mică zeitate la care toată lumea trebuie să se închine. Nu am înțeles niciodată de ce trebuie să exagerezi atât de mult, de ce simți nevoia să spui tuturor că al tău copil este mai presus decât ceilalți. Cum îi afectează pe copii acest comportament? Vor ajunge să creadă că, într-adevăr, sunt cei mai deștepți, cei mai frumoși, că ei nu greșesc niciodată și că sunt perfecți.

mama protectoare3. Super-protectoarea

Eram cu Luca în parc zilele trecute. El dormea în cărucior, eu butonam telefonul. Intrasem pe un site căutând un cadou pentru cineva foarte apropiat la ziua căruia mă voi duce în curând. Eram total absorbită și deloc atentă la ce se întâmplă în jur. Însă, la un moment dat, am simțit agitație. Pe o bancă din apropiere se așezase o mamă cu un copil de vreo trei, patru ani. Pe care-l certa. „Ți-am spus să nu pui mâna pe gard? E plin de praf! Ți-am spus să nu te așezi pe jos în nisip? Uite cum ți-ai murdărit pantalonii!” Cred că am mai stat încă 10 -15 minute și am plecat pentru că tonul strident al femeii l-au trezit de câteva ori pe Luca. Ce mi-a mai fost dat să aud?„Ia mâna de pe câinele ăla că are microbi (era vorba despre pudelul unui nene mai în vârstă care s-a nimerit prin apropiere). Vino să-ți pun căciula că e frig! Vino să-ți dau jos haina că e cald. Ți-e sete? Ți-e foame? Faci pipi? Lasă bățul ăla! Nu călca în baltă! Nu te urca acolo că o să cazi. Lasă piatra aia! Vino să te șterg pe mâini!” Am crezut că înnebunesc!!! Bietul sărman…Va ajunge, probabil, un copil fricos, timid, retras, speriat, nu va avea deloc încredere în el și va deveni chiar ipohondru.

4. Mama mână de fier

Este acea mamă polițai, care nu stă la discuții și aplică metode destul de dure în creșterea și educarea celor mici. Nu sunt deloc tolerante, nu fac compromisuri, sunt stricte și de neînduplecat. Genul ăsta de femei povestesc cu mândrie tehnicile la care recurg având o singură motivație: „Nu mă face pe mine un copil!!” O mamă intransigentă, care își crește copilul ca-n armată, în fața căreia nu suflă nimeni – iată un model nociv din punctul meu de vedere. Nu face altceva decât să-și transforme copilul într-un roboțel setat să execute la comandă niște ordine de frică. Va fi un copil care va crește în umbra mamei lui, care nu va avea curajul să iasă din cuvântul ei, un copil fără personalitate, docil, speriat și fără inițiativă. Nu va prinde aripi să zboare, să cunoască, nu va ști ce înseamnă independența.

5. Mama agresivă

Această mamă este foarte periculoasă, la modul cel mai serios. Este în stare să te ia la bătaie dacă i se pare că te-ai uitat urât la odrasla ei. Este agresivă, violentă, are un limbaj de mahala, se ceartă ca la ușa cortului, te jignește, este în stare să te și lovească. Nu contează cine se află în jur. Slavă Domnului, nu am avut parte de astfel de experiențe, dar am auzit despre un incident de acest fel petrecut chiar la mine în cartier. Două mămici s-au luat la păruială într-un părculeț de printre blocuri, de față cu copiii. Este incredibil până unde poate duce nebunia unora…Nu mai trebuie să-ți spun cum va crește copilul acestor femei…

mama zen6. Mama Zen 

Nu știu dacă este cel mai potrivit termen, dar pentru mine Mama Zen este acea femeie care nu-și face nici o grijă. Pentru ea totul e roz, totul e minunat. Această mămică este foarte tolerantă, foarte înțelegătoare, ea nu se enervează niciodată, nu ridică niciodată tonul, este calmă și liniștită chiar dacă bebe i-a urlat în urechi toată noaptea, chiar dacă nu doarme sau nu mănâncă. E greu de crezut că există astfel de persoane atât de calme, dar eu am întâlnit pe cineva. Ușor cu capul în nori, ușor distrată, fără nici un stres, fără nici o teamă sau angoasă îmi spunea că totul va fi bine, că bebelușii trebuie înțeleși, că dacă plâng trebuie să nu intrăm în jocul lor și nu trebuie să ne lăsăm afectați. Dimpotrivă. Trebuie să avem răbdare. Recunosc, această mămică m-a frustrat teribil și am invidiat-o din tot sufletul…eu eram cu nervii la pământ, dărâmată de oboseală, nedormită, nemâncată…ea era ca o floare. Sau cel puțin așa voia să pară…Și mă făcea să par o zgripțuroaică…Atunci am crezut sincer că nu sunt în stare să-mi cresc cum trebuie copilul și că meseria de mamă nu este pentru mine. Nu se putea ca ea să fie atât de senină, iar eu ca un boschete cu ciulini. Dar știi ce cred acum? Cred că și ea este om și se enervează, dar își ascunde, își maschează foarte bine trăirile și emoțiile. Copilul ei nu știe cât de greu îi este uneori, cât de mult suferă uneori. Și, probabil și el, la rândul său, va proceda la fel. Nu suntem roboți, oricât ne-am dori. Iar dacă nu vorbim deschis și sincer despre ce simțim, dacă încercăm să ne prefacem că totul este ok când de fapt totul e un haos nu ne facem doar nouă un mare rău, ci și celor din jur. Mai ales copiilor. Asta cred. Poate greșesc…

femeie speriata7. Mama speriată și panicată 

Aici cred că mă regăsesc eu. Pentru că am tot felul de frici, temeri și angoase. Mi-e teamă ca Luca să nu se asfixieze în somn – și acum mă mai duc uneori la el în cameră, când doarme, să văd dacă mai respiră – mi-e frică să nu se înece cu mâncare sau cu lapte, mi-e teamă să nu aibă vreo afecțiune atunci când plânge necontrolat. Mi-e frică să nu răcească, să nu ia vreun virus sau bacterie, să nu cadă și să nu se lovească la cap, să nu devină anemic pentru că nu mănâncă suficiente alimente solide. Îți spun și de ce am temerile astea: pentru că părinții mei le-au avut și ei la rândul lor. Au trăit și trăiesc în continuare cu drobul de sare deasupra capului. „Dar dacă se va întâmpla ceva rău?” Iată lait-motivul vieții mele, cât am stat acasă la ei. Și uite cum am preluat și eu aceste angoase din familie și uite cum le duc mai departe. Buuun. Însă, faptul că mi-am dat seama de existența acestei probleme a fost pentru mine o mică victorie, un prim pas către vindecare. Pentru că nu vreau să-mi cresc copilul cu frică și să-i transmit și lui această stare. Să fie un timid, un fricos, un retras, să-și impună restricții, reguli, să se autocenzureze, să nu-și dea voie să trăiască liber. Încerc să-mi înving temerile, pas cu pas. Când va fi mai mare va învăța să se descurce singur, să fie responsabil și independent. Îl voi lăsa să-și asume deciziile luate. Refuz să-l cresc ca într-un glob de sticlă, doar ca să fiu eu liniștită și fără nici un stres. Un singur lucru trebuie să fac: să câștig lupta cu mine însămi.

copil acadele

8. Mama iresponsabilă 

Este acea mamă care își lasă odrasla să crească singură. Sunt foarte multe exemple, dar mă voi opri doar la unul. Le detest sincer pe acele femei care nu se îngrijesc de alimentația celui mic și îl hrănesc cu porcării. Am cunoscut o mamă care îi dădea copilului de 6 luni cartofi prăjiți. Ți îmi povestea foarte amuzată că bebelușul molfăie cu plăcere. Am cunoscut altă mamă care își păcălea fetița de un an cu sucuri și acadele. Am cunoscut mame care își îmbuibă copiii cu zahăr, grăsimi, alimente procesate, faină albă și fast food. Nu se îngrijesc de starea lor de sănătate decât în ultimul ceas, atunci când de multe ori este prea târziu. Mi-a fost dat să văd copii de 10 ani care suferă de obezitate morbidă și care mâncau la McDonalds sau KFC alături de părinți. Am văzut bebeluși sub un an care molfăiau în cărucior pufuleți plini de sare sau care sugeau dintr-o bomboană pe băț. Am văzut copii care beau cu o plăcere nebună coca cola sau alte băuturi acidulate. Aceste femei, împreună cu cele care își lovesc copiii, îi maltratează, le aplică rele tratamente, îi agresează fizic, verbal sau psihic ar trebui să decadă din drepturile părintești. Părerea mea.

COMENTARII

Lasă un răspuns